Pe măsură ce ecranele domină școlile, liceele, facultățile, viața de zi cu zi în general,  scrisul de mână devine opțional, nu esențial.

În multe școli, laptopurile și smartphone-urile au înlocuit caietele și pixurile. Profesorii relatează că unii elevi întâmpină dificultăți în a scrie o pagină întreagă fără disconfort sau ezitare. Scrisul cursiv, odinioară parte standard a educației, este acum necunoscut pentru mulți adolescenți, potrivit BeaconWales, citată de Mediafax.

Cercetările sugerează că aproape patru din zece elevi din Gen Z exersează rar scrisul de mână pe perioade mai lungi. Pentru unii, semnătura este singura utilizare constantă a pixului pe hârtie.

Experții avertizează că lipsa exercițiului afectează viteza, lizibilitatea și rezistența la scris. Această schimbare reflectă obiceiuri digitale mai largi, unde tastarea și atingerea ecranului sunt mai rapide și mai comode. Totuși, profesorii susțin că această comoditate poate avea un cost cognitiv.

Scrisul de mână riscă să devină o tradiție pe cale de dispariție

Neurocercetătorii afirmă că scrisul de mână activează mai multe zone ale creierului decât tastarea. Scrierea implică coordonarea abilităților motorii, a procesării vizuale și a sistemelor de memorie. Această interacțiune complexă consolidează învățarea și reținerea informațiilor.

Cercetătorii subliniază că tehnologia nu este nocivă în sine. Problema apare atunci când se pierde un instrument complementar care susține profunzimea cognitivă. Pe măsură ce Gen Z crește într-un mediu complet digital, scrisul de mână riscă să devină o tradiție pe cale de dispariție.

Dincolo de mediul academic, scrisul de mână a susținut mult timp exprimarea personală. Scrisorile, jurnalele și notițele scrise creează urme tangibile ale emoțiilor și experiențelor. Mesajele digitale, deși practice, sunt adesea scurte și ușor de șters.