România trece printr-o perioadă în care oamenii simt  că muncesc mult, plătesc mult și primesc prea puțin în schimb. Avem o țară cu resurse, cu oameni inteligenți, muncitori și creativi, dar prea des suntem blocați de nepăsare, improvizație și lipsă de viziune.

Problema României nu este lipsa de potențial. Problema este că, de prea multe ori, interesul public a fost lăsat pe locul doi. În loc de construcție pe termen lung, am avut prea multă politică de conjunctură. În loc de respect pentru cetățean, am avut birocrație, aroganță și promisiuni uitate imediat după alegeri.

România are nevoie de ordine, de competență, de investiții reale și de respect pentru banul public. Are nevoie de administrație modernă, de infrastructură, de școli bune, de spitale funcționale și de un stat care să lucreze pentru cetățean, nu împotriva lui.

Eu cred că românii nu mai vor explicații sofisticate. Vor lucruri simple și normale: siguranță, curățenie, drumuri bune, servicii publice eficiente, șanse pentru copii și respect pentru cei care muncesc cinstit. Vor o țară în care să simtă că viitorul se construiește aici, nu în altă parte.

România nu este o cauză pierdută. Din contră, este o țară care poate mult mai mult. Dar pentru asta este nevoie de curaj, seriozitate și de oameni care să înțeleagă faptul că funcția publică este o responsabilitate, nu un privilegiu.

Eu aleg să cred în România, dar într-o Românie care se schimbă prin muncă, prin implicare și prin adevăr.