Astăzi, aproximativ 1.500 de angajați ai Complexului Energetic Oltenia își pierd locurile de muncă, majoritatea mineri și energeticieni cu contracte pe perioadă determinată. Alte sute urmează să fie afectați din luna mai.
România nu s-a aliniat la un calendar european mediu de tranziție, ci a grăbit procesul prin PNRR (coordonat de fostul ministru Cristian Ghinea). Termenul de închidere a fost adus la 2030 (mai devreme decât în varianta inițială), în timp ce Polonia țintește 2049, Bulgaria 2038-2040, iar Germania 2038.
Consumul de cărbune în UE și importurile paradoxale
În ultimii 10 ani, consumul de cărbune în UE a scăzut drastic (huilă -51%, lignit -47%), iar producția internă s-a prăbușit. UE importă acum cărbune din Australia, SUA, Columbia, Africa de Sud etc.
Ironia maximă apare în România: în timp ce închidem minele proprii de lignit (resursă ieftină și disponibilă), am continuat să importăm cărbune din exterior – inclusiv cu origine rusească. Un exemplu elocvent este ancheta DNA de la Primăria Iași privind achizițiile masive de cărbune pentru iarna 2022-2023. Primăria a contractat cu Vitol SA zeci de mii de tone de cărbune, parte din care ar fi provenit din Rusia (încărcat în portul Taman), chiar după intrarea în vigoare a embargoului UE. Contractul a generat controverse majore, procese civile cu miză de zeci de milioane de euro și verificări DNA pentru posibile prejudicii și nereguli.
Închiderea minelor fără alternative reale
Am închis capacități proprii fără să punem la schimb centrale de bază echivalente la timp. Proiectele pe gaz (Iernut, Mintia etc.) sunt întârziate, regenerabilele nu asigură încă producția continuă (baseload), iar rezultatul este:
- Dependență crescută de importuri scumpe de energie și combustibili.
- Facturi la curent și căldură pe care mulți români abia și le permit.
- Costurile ridicate ale energiei se propagă în toate produsele din economie (alimente, transport, bunuri de larg consum), alimentând inflația și reducând puterea de cumpărare.
Suntem o țară cu resurse energetice proprii (lignit, gaze de la Marea Neagră, potențial nuclear), dar alegem să importăm la prețuri mari în loc să asigurăm autonomie la costuri moderate.
Paradoxul Planului Verde European
La nivel global, emisiile de CO₂ au crescut în ultimii 10 ani. UE (doar ~6% din emisiile mondiale) reduce emisiile teritoriale, dar poluarea se relochează în China și Asia (care produc bunurile consumate în Europa), plus poluarea din transportul internațional. Volumul total global nu scade proporțional.
Impact social și economic
Pierderea celor 1.500 de locuri de muncă lovește direct familiile din Oltenia înainte de Paște, într-o regiune unde mineritul a fost principala sursă de venit timp de decenii. Sindicatele cer prelungirea contractelor, compensații decente și un plan real de tranziție justă. Mulți se tem că nu vor găsi alternative echivalente în zonă.
Concluzie
Grabirea închiderii minelor din Oltenia, impusă prin PNRR și continuată chiar și după prelungiri limitate, riscă să fie o autosabotare economică. Pierdem locuri de muncă, securitate energetică și resurse proprii, în timp ce plătim importuri scumpe și facturi mari – exact cum s-a întâmplat și în cazul achizițiilor controversate de cărbune de la Iași. În loc să negociem termene realiste (ca alte state UE), România a ales un ritm accelerat cu costuri sociale și economice uriașe pentru cetățeni.