Pe 27 iulie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon – cunoscut drept „doctorul fără de arginți” și considerat ocrotitorul medicilor și al tuturor celor aflați în suferință.
Sfântul Pantelimon s-a născut în anul 284, în cetatea Nicomidiei (aflată azi pe teritoriul Turciei), în timpul domniei împăratului roman Maximian Galeriu. Tatăl său, Eustorgios, era senator păgân la curtea imperială, în timp ce mama sa, Evula, era creștină. La naștere, a primit numele „Pantoleon”, care înseamnă „cel în toate puternic ca un leu” – un nume păgân, potrivit credinței tatălui său. Mama lui a murit, însă, la doar câțiva ani de la nașterea copilului, iar Pantoleon a fost trimis de tatăl său la o școală păgână, unde a studiat filosofia și medicina.
Tatăl său, medic la palat, l-a dat spre îngrijire renumitului doctor Eufrosin, alături de care tânărul a ajuns la o cunoaștere aprofundată a tainelor medicinei, devenind, cu timpul, un medic apreciat în Nicomidia. În timpul studiilor, l-a întâlnit pe preotul Ermolae, care l-a îndrumat spre creștinism. Pantoleon a primit Taina Botezului și a luat, atunci, numele de „Pantelimon”, care înseamnă „cel cu totul milostiv”. „După botez, Pantelimon și-a dedicat viața îngrijirii bolnavilor, fără să ceară vreodată plată pentru serviciile sale medicale – de aici i se trage și numele de „doctor fără de arginți”. Și-a împărțit toată averea moștenită săracilor, a eliberat sclavii pe care îi avea în grijă și a continuat să vindece bolnavi, folosind atât cunoștințele sale medicale, cât și rugăciunea. Faptul că era căutat de tot mai mulți bolnavi a stârnit invidia celorlalți medici din Nicomidia, care l-au denunțat autorităților ca fiind creștin.
Chemat înaintea împăratului, i s-a cerut să renunțe la credința sa în Hristos. Sfântul a refuzat, continuând să-și mărturisească deschis credința, cu riscul unor mari chinuri. În cele din urmă, împăratul a poruncit ca Pantelimon să fie decapitat, în jurul anului 305.
Tradiții de Sfântul Pantelimon
n popor, ziua de 27 iulie e asociată și cu câteva obiceiuri legate de sfârșitul verii: se spune că, în această zi, cerbul iese din apă, iar apele încep să se răcească, semn că vara își pierde din putere. Frunza teiului se întoarce, potrivit tradiției, pe dos – un alt semn simbolic al apropierii toamnei. În unele zone se mănâncă porumb și dovlecei, cu credința că aceste alimente aduc vigoare pentru sezonul rece care urmează, iar oamenii obișnuiesc să împartă fructe, pentru ca recolta anului următor să nu fie afectată de dăunători, potrivit jurnalul.ro.