România nu are nicio universitate între primele 1.000 din lume în clasamentul Shanghai – unul dintre topurile clasamente academice mondiale celebre. Ultima instituție românească prezentă în Academic Ranking of World Universities (ARWU) a fost Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în 2022, când s-a situat în intervalul 801-900.
În ediția din 2026, podiumul mondial este ocupat din nou de Harvard, Stanford și Massachusetts Institute of Technology (MIT). China continuă să avanseze și are deja 234 de universități în Top 1000, mai multe decât Statele Unite, în timp ce Franța are 27. Spania, deși a pierdut șase poziții net față de anul trecut, păstrează 30 de universități între primele 1.000. România nu are niciuna.
Absența universităților românești din clasament vine pe fondul unei diferențe mari de finanțare a cercetării față de restul Europei. Cele mai recente date Eurostat privind cheltuielile totale pentru cercetare și dezvoltare arată că, în 2024, România a alocat aproximativ 0,5% din PIB, față de 2,2% media Uniunii Europene.
La polul opus, Suedia a investit 3,6% din PIB, Belgia 3,4%, Austria 3,3%, Finlanda 3,2%, iar Germania 3,1%. România și Malta au avut cele mai mici valori din Uniunea Europeană, de câte 0,5% din PIB. În European Innovation Scoreboard 2026, România este din nou pe ultimul loc între cele 27 de state membre și este încadrată în categoria „inovatorilor emergenți”. Performanța țării reprezintă 41,8% din media Uniunii Europene, potrivit tvrinfo.ro.
Clasamentul Shanghai are și limite: este orientat puternic spre cercetare
Comisia Europeană arată că România continuă să aibă o intensitate redusă a investițiilor în cercetare, iar sistemul public este afectat de finanțare insuficientă și fragmentare. Colaborarea dintre companiile inovatoare și universități sau institute de cercetare rămâne, de asemenea, printre cele mai slabe din Uniunea Europeană.
Clasamentul Shanghai are și limite: este orientat puternic spre cercetare și nu măsoară direct calitatea fiecărui curs, experiența studenților sau valoarea fiecărui absolvent. Printre criterii se numără absolvenții și profesorii care au obținut premii Nobel sau medalii Fields, numărul cercetătorilor foarte citați, articolele publicate în revistele Nature și Science, precum și lucrările științifice indexate în baze internaționale.