Există, categoric, un sentiment de ușurare. Am rezolvat o primă criză, după 6 luni de chin: cea politică. Cabinetul Niculescu deja s-a apucat de treabă sau, cel puțin, așa pretinde. Ce îl așteaptă? Restul crizelor, 5 la număr, unele dintre ele fiind cele mai crâncene din anii 80 încoace.
- Criza energetică, una care a „împins” prețurile dincolo de puterile oamenilor obișnuiți. Cum reduci prețurile carburanților fără să crești deficitul bugetar? Prețul gazelor este altă provocare. Va rezolva acest lucru pornirea exploatării din perimetrul offshore Neptun Deep?
- Criza financiară are o componentă extrem de importantă: cum crești veniturile la buget fără să mărești taxele?
- Criza economică. FMI estimează o contracție a PIB-ului României de 1% așa că principala întrebare este cum poți relansa economia? Care sunt măsurile și în cât timp se vor vedea efectele?
- Criza socială. Facem parte din Uniunea Europeană, o structură bazată pe principii sociale. Numai că în ultimele 16 luni au fost luate măsuri de austeritate mai curând de sorginte americană decât adaptate realităților din țara noastră. Puterea de cumpărare este prăbușită, piața muncii nu mai are capacitatea de a absorbi angajați. Totul este în așteptare.
- Criza geopolitică. SUA sunt, pe față, de partea Rusiei. Germania și Franța se confruntă cu așazisa extremă dreaptă, cea care promite că va opri ajutorul acordat Ucrainei. Cum se va poziționa România? Ce alianțe vom face? Cum ne vom apăra interesele, granițele? Reamintim că țara noastră nu are ambasadori în state precum Spania sau Turcia.
Așadar, provocări uriașe pentru un guvern minoritar. Cel mai mare pericol pentru România este ca acest executiv să fie dat jos după 6 luni, adică fix după ce expiră acordurile semnate de Luca Niculescu cu PNL și UDMR.