Ziua de 14 noiembrie – Lăsatul Secului marchează trecerea de la o perioadă în care se consumă produse de origine animală precum carnea, brânza, laptele, la o perioadă de post şi pregătire spirituală înainte de Crăciun.
Potrivit calendarului ortodox publicat de Patriarhia Română, pe 14 noiembrie sunt pomeniți Sfântul Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli, și Sfântul Ierarh Grigorie Palama. Tot în această zi este consemnat Lăsatul Secului pentru Postul Nașterii Domnului. Postul Crăciunului începe pe 15 noiembrie şi durează 40 de zile. Ultima zi din Postul Crăciunului este pe 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului. Înainte cu o zi de începerea Postului Crăciunului, pe 14 noiembrie, are loc Lăsatul Secului, aceasta fiind considerată ultima zi în care credincioşii pot mânca alimente de origine animală.
Expresia „Lăsatul Secului” desemnează ultima zi în care credincioșii mai pot consuma alimente de dulce înainte de începerea unui post. Termenul este asociat cu renunțarea la anumite obiceiuri și plăceri lumești, dar și cu pregătirea sufletească pentru perioada de înfrânare, potrivit Doxologia. Prin urmare, de Lăsatul Secului, tradiția permite consumul alimentelor de dulce, respectiv al produselor de origine animală care vor fi evitate în perioada postului. Printre acestea se numără:
- Carne de porc, pui sau vită;
- Pește și preparate din pește;
- Lapte, brânză, smântână și alte produse lactate;
- Ouă și preparate pe bază de ouă;
- Unt și produse de patiserie care conțin ingrediente de origine animală
Obiceiuri de Lăsatul Secului
Tradiţia spune că de Lăsatul Secului, oamenii se strâng în jurul mesei, alături de familie şi prieteni şi se bucură de preparate din carne pentru ultima dată înainte de Postul Crăciunului. În trecut, de Lăsatul Secului, după ce terminau masa în familie, gospodinele obişnuiau să dezinfecteze vasele de lut şi lingurile de lemn cu cenuşă. Femeile respectau acest obicei pentru a pregăti ustensilele pentru cele 40 de zile de post.
Unul dintre cele mai vechi obiceiuri de Lăsatul Secului este organizarea şezătorilor, care încă se mai practică în unele sate.