Conform precizărilor de pe site-ul Comisiei Europene, sunt vizate platformele digitale ce reprezintă un loc de întâlnire important al utilizatorilor comerciali cu consumatorii și care, din poziția de care beneficiază, pot acționa ca un organ de reglementare privat, generând astfel blocaje în economia digitală.

În mod concret, este vorba despre serviciile de intermediere online, cum ar fi magazinele de aplicații, motoarele de căutare online, serviciile de socializare în rețea, anumite servicii de mesagerie, serviciile platformelor de partajare a materialelor video, asistenții virtuali, browserele web, serviciile de cloud computing, sistemele de operare, piețele online și serviciile de publicitate.

Există trei criterii principale pe baza cărora o societate se încadrează în domeniul de aplicare al DMA (Digital Markets Act):

• să fie suficient de mare încât să aibă un impact pe piața internă – atunci când societatea realizează o anumită cifră de afaceri anuală în Spațiul Economic European (SEE) și furnizează un serviciu de platformă esențial în cel puțin trei state membre ale UE;
• să controleze un canal important prin care întreprinderile utilizatoare intră în legătură cu consumatorii finali – în cazul în care societatea furnizează un serviciu de platformă esențial lunar unui număr de peste 45 de milioane de utilizatori finali activi stabiliți sau situați în UE și anual unui număr de peste 10 000 de utilizatori comerciali activi stabiliți în UE;
• să dețină o poziție solidă și durabilă – în cazul în care societatea a îndeplinit al doilea criteriu în ultimii trei ani.

DMA stabilește o listă de acțiuni permise și acțiuni interzise pe care controlorii de acces vor trebui să o respecte în operațiunile lor zilnice, pentru a asigura piețe digitale echitabile și deschise.