Recuperarea Coifului de la Coțofenești și a două dintre cele trei brățări dacice sustrase anul trecut din Muzeul Drents din Assen marchează un succes major al cooperării judiciare internaționale, însă drumul pieselor înapoi spre vitrinele Muzeului Național de Istorie a României este condiționat de proceduri stricte și negocieri de culise. În timp ce autoritățile române pregătesc logistica pentru repatriere, atenția investigatorilor se concentrează acum pe „veriga lipsă”: a treia brățară de aur, care nu a fost predată odată cu restul lotului.
Calendarul repatrierii și procedurile de expertiză la București
Deși piesele au fost recuperate fizic în urma unei operațiuni complexe desfășurate în Țările de Jos, acestea nu pot fi transportate imediat în România fără îndeplinirea formalităților de descărcare de gestiune și asigurare. Potrivit oficialilor din Ministerul Culturii și declarațiilor secretarului de stat András Demeter, procesul de repatriere este o chestiune de săptămâni, nu de luni. Piesele se află în prezent sub protecția autorităților olandeze, urmând ca o delegație de experți români să se deplaseze la Haga pentru a confirma autenticitatea și starea de conservare înainte de transportul securizat.
Odată ajunse în țară, Coiful de aur de la Coțofenești și cele două brățări vor intra într-un proces riguros de restaurare și evaluare tehnică la MNIR. Este necesară verificarea integrității structurale, având în vedere condițiile improprii în care au fost depozitate de infractori după jaful de trei minute de la muzeul olandez. Autoritățile au confirmat că obiectele vor fi expuse publicului larg imediat ce procedurile legale și tehnice vor fi finalizate, reprezentând un moment simbolic pentru patrimoniul național după incertitudinea dispariției lor.
Misterul celei de-a treia brățări: Monedă de schimb în lumea interlopă?
Cea mai mare îngrijorare a specialiștilor rămâne soarta celei de-a treia brățări dacice, care a fost „reținută” de rețeaua infracțională. Surse judiciare și analiști consultați în acest caz indică un scenariu controversat: brățara ar putea fi utilizată ca monedă de schimb sau „garanție” în negocierile dintre grupările de crimă organizată și autorități. Există suspiciunea că restituirea primelor piese a făcut parte dintr-un acord parțial cu procurorii olandezi pentru reducerea pedepselor, însă ultima piesă este păstrată ca un ultim atu al hoților, susține presa olandeză.
Această ipoteză este susținută de modul în care tezaurul a circulat pe piața neagră după jaf. În timp ce Coiful de la Coțofenești este o piesă unică, extrem de greu de vândut din cauza notorietății sale mondiale, brățările dacice pot fi fragmentate sau topite mai ușor, deși valoarea lor istorică este inestimabilă. Autoritățile române colaborează cu Interpol și Europol pentru a monitoriza orice tentativă de scoatere la licitație sau tranzacționare privată a ultimei piese din lotul furat la Assen.
Prețul recuperării: Despăgubiri și acorduri judiciare
Recuperarea pieselor nu a fost doar o operațiune de poliție, ci și rezultatul unui proces juridic în care statul român a trebuit să navigheze legislația internațională privind bunurile culturale. Conform procedurilor, în anumite situații de bună-credință sau în cadrul unor acorduri de recunoaștere a vinovăției, pot apărea discuții legate de despăgubiri pentru „deținătorii” care facilitează returnarea, deși în cazul unui furt dovedit, poziția României rămâne neclintită: piesele sunt proprietatea inalienabilă a statului.
Investigația a scos la iveală și vulnerabilitățile sistemului de securitate de la Muzeul Drents, unde hoții au reușit să pătrundă și să extragă piesele în timp record. În prezent, se analizează dacă România va solicita daune suplimentare asiguratorilor sau instituției muzeale din Olanda pentru neglijență. Până la clarificarea acestor aspecte financiare, prioritatea zero rămâne securizarea întregului tezaur și aducerea ultimei brățări în siguranță pe teritoriu românesc, închizând astfel unul dintre cele mai dramatice capitole de jaf de patrimoniu din ultimul deceniu.
Ce se întâmplă cu banii pe care România i-a primit drept despăgubire
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a precizat că suma încasată anterior de statul român drept despăgubire pentru piesele dispărute urmează să fie returnată, imediat ce experții vor confirma starea de conservare a Coifului de la Coțofenești și a brățărilor, demarându-se totodată calendarul oficial pentru reintegrarea acestora în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. „Ca urmare a activării mecanismelor internaționale de asigurare și despăgubire, România a încasat suma de 5,85 milioane de euro, fonduri care vor fi restituite după ce expertiza de specialitate va confirma starea de conservare a obiectelor,“ a transmis Oana Țoiu.
Un aspect crucial în procesul de repatriere îl reprezintă starea fizică a obiectelor și costurile aferente eventualelor reparații. Conform clauzelor exprese din contractul de asigurare, orice deteriorare suferită de piese pe perioada în care au fost dispărute va fi suportată integral de către asigurător. Ministrul Culturii a clarificat faptul că documentele de asigurare prevăd scenariul identificării bunurilor, caz în care costurile de restaurare sunt acoperite din poliță. În acest context, deși România a încasat deja suma de 5,85 milioane de euro drept despăgubire după furtul de la Assen, statul român nu va returna întreaga sumă imediat. „România va putea să rețină costurile justificate de reparație”, a explicat András Demeter la Euronews România, subliniind că restituirea fondurilor către asigurător se va face doar după ce expertiza de specialitate va confirma starea de conservare și va scădea cheltuielile necesare aducerii pieselor la starea lor inițială.
Coiful de aur de la Coțofenești și brățările dacice, comori ale patrimoniului României vechi de 2.500 de ani, se întorc acasă.
Am discutat cu Tom Berendsen, ministrul de Externe al Regatului Țărilor de Jos, pe tema acestei vești extraordinare.
După un an de căutări și eforturi… pic.twitter.com/TtBJxzGTQi
— Toiu Oana (@oana_toiu) April 2, 2026
