Cinci state membre ale Uniunii Europene se pregătesc să anunțe un acord cu Rwanda pentru înființarea unui centru de returnare a migranților în afara teritoriului european. Inițiativa este susținută de Germania, Austria, Grecia, Danemarca și Olanda, iar anunțul este așteptat luni, 16 noiembrie, la Viena. Proiectul ar urma să devină operațional în 2027.
Cine ar putea fi trimis în centrul din Rwanda
Planul nu vizează toți migranții și nici persoanele ale căror cereri de azil sunt încă analizate. Transferurile ar urma să se aplice celor care au epuizat căile legale de contestare a deciziei și nu au dreptul să rămână în Uniunea Europeană. Potrivit informațiilor publicate de Euronews, prima etapă ar putea fi un proiect-pilot destinat câtorva sute de persoane.
Cum ar urma să funcționeze centrele de returnare
Facilitatea din Rwanda ar putea funcționa ca un centru deschis, nu ca un spațiu de detenție închis. Migranții ar primi permise de ședere și ar putea circula liber, în timp ce autoritățile organizează întoarcerea lor în țările de origine. Cele cinci guverne europene ar urma să suporte costurile proiectului, însă bugetul și condițiile financiare ale acordului nu au fost făcute publice.
Acordul ridică semne de întrebare privind drepturile omului
Organizațiile pentru drepturile omului avertizează că transferarea migranților într-un stat din afara UE poate îngreuna accesul acestora la protecție juridică și poate crea riscuri de abuz. Rwanda a fost criticată pentru situația drepturilor omului, iar Curtea Supremă a Marii Britanii a declarat ilegal, în 2023, un plan similar, din cauza riscului ca solicitanții de azil să fie trimiși ulterior în țări unde ar putea fi persecutați.
Un precedent care ar putea schimba politica de migrație a UE
Inițiativa se bazează pe noile reguli europene care permit statelor membre să creeze centre de returnare în țări din afara Uniunii, în anumite condiții și cu respectarea standardelor internaționale privind drepturile omului. Susținătorii consideră că măsura ar putea accelera deportările și descuraja migrația ilegală. Criticii se îndoiesc de eficiența ei și avertizează asupra costurilor și a responsabilității pentru eventualele încălcări ale drepturilor persoanelor transferate.
