Datoria națională brută a Statelor Unite a depășit pentru prima dată 40 de trilioane de dolari, potrivit datelor publicate de Departamentul Trezoreriei. Pragul istoric a fost atins la numai cinci luni după ce datoria trecuse de 39 de trilioane de dolari, în martie, ceea ce arată ritmul rapid în care Washingtonul continuă să se împrumute.
Datoria s-a dublat în mai puțin de zece ani
În 2017, când Donald Trump și-a început primul mandat la Casa Albă, datoria americană se situa în jurul valorii de 20 de trilioane de dolari. În mai puțin de un deceniu, aceasta s-a dublat. Creșterea s-a produs atât în timpul administrațiilor Trump, cât și în mandatul lui Joe Biden, iar aproximativ o treime din avans a fost acumulată în perioada pandemiei de COVID-19, când Washingtonul a adoptat programe masive de sprijin economic.
Trump a adăugat 11,6 trilioane de dolari în cele două mandate
Potrivit calculelor prezentate de Reuters, datoria SUA a crescut cu aproximativ 11,6 trilioane de dolari în timpul celor două mandate ale lui Donald Trump, dintre care aproximativ 3,8 trilioane de dolari de la revenirea sa la Casa Albă în 2025. În timpul mandatului lui Joe Biden, datoria a crescut cu aproximativ 8,4 trilioane de dolari. Aceste cifre descriu evoluția datoriei în perioadele respective și nu înseamnă că întreaga creștere poate fi atribuită exclusiv deciziilor fiecărui președinte.
Cheltuielile din pandemie au accelerat puternic îndatorarea
O parte importantă a creșterii s-a produs în timpul pandemiei, când administrația Trump și ulterior administrația Biden au aprobat cheltuieli extraordinare pentru gospodării, companii și sistemul medical. Dincolo de pandemie, dezechilibrul este alimentat de diferența persistentă dintre veniturile și cheltuielile guvernului federal, de costurile programelor precum Social Security și Medicare și de reducerile de taxe.
SUA au împrumutat 1,8 trilioane de dolari în numai zece luni
Problema continuă să se agraveze. În primele zece luni ale anului fiscal 2026, guvernul american a înregistrat un deficit de aproximativ 1,8 trilioane de dolari, dintre care 432 de miliarde numai în iulie. SUA se îndreaptă astfel spre un deficit anual de peste două trilioane de dolari, deși economia nu se află în recesiune.
Dobânzile au devenit una dintre cele mai mari cheltuieli ale Washingtonului
Creșterea datoriei devine și mai costisitoare pe fondul dobânzilor ridicate. Plățile pentru dobânzi au ajuns să depășească atât cheltuielile pentru Medicare, cât și bugetul militar american, potrivit Reuters. Numai în primele zece luni ale actualului an fiscal, costurile nete cu dobânzile s-au apropiat de un trilion de dolari.
Investitorii cer randamente mai mari pentru a împrumuta SUA
Situația datoriei contribuie și la tensiunile recente de pe piața obligațiunilor americane. Investitorii sunt tot mai atenți la dimensiunea deficitelor și la cantitatea enormă de datorie pe care Trezoreria trebuie să o refinanțeze. Randamentele mai ridicate înseamnă că Washingtonul trebuie să plătească mai mult pentru noile împrumuturi, ceea ce poate crea un cerc dificil: mai multă datorie generează dobânzi mai mari, iar dobânzile mai mari contribuie la noi deficite.
Fiecare american ar avea o „parte” de peste 115.000 de dolari
Pentru a pune suma în perspectivă, datele publicate în iulie de Joint Economic Committee arătau că, atunci când datoria era încă de 39,38 trilioane de dolari, aceasta echivala cu peste 115.000 de dolari pentru fiecare persoană din SUA și aproximativ 292.000 de dolari pentru fiecare gospodărie. Depășirea pragului de 40 de trilioane împinge aceste valori și mai sus.
Economiștii avertizează asupra riscului unei crize fiscale
Depășirea pragului nu înseamnă că SUA se află automat în pragul incapacității de plată, însă specialiștii avertizează că actuala traiectorie nu poate continua la nesfârșit. Reducerea datoriei ar necesita o combinație dificilă politic de reducere a cheltuielilor, majorare a veniturilor sau reformare a marilor programe federale. În lipsa unor schimbări, costurile dobânzilor vor ocupa o parte tot mai mare din buget și vor limita capacitatea Washingtonului de a răspunde viitoarelor crize economice.