Islanda nu dorește să adere la Uniunea Europeană, lucru demonstrat de rezultatele finale ale unui referendumi organizat sâmbătă. Referendumul a confirmat că majoritatea cetățenilor a votat împotriva reluării negocierilor de aderare la blocul comunitar.
Tabăra „Nu” a primit 118.040 de voturi, adică 52,8%, în timp ce „Da” a strâns 105.339 de voturi, respectiv 47,2%. Diferența a fost de 12.701 voturi. La urne s-au prezentat 225.031 de alegători, ceea ce înseamnă o prezență de 82,5%.
Referendumul nu a vizat aderarea propriu-zisă a Islandei la UE, ci reluarea negocierilor suspendate în 2013. Dacă tabăra „Da” ar fi câștigat, un eventual acord de aderare ar fi trebuit supus ulterior unui nou referendum. Votul a avut caracter consultativ, însă guvernul islandez a anunțat înaintea scrutinului că va respecta rezultatul, potrivit Mediafax. Islanda și-a depus la 17 iulie 2009 candidatura pentru aderarea la UE. Conform sursei citate, referendumul din 29 august din Islanda nu a fost, în mod direct, un vot pentru sau împotriva aderării la Uniunea Europeană. Alegătorii au fost întrebați dacă țara trebuie să reia negocierile de aderare cu Bruxelles-ul, suspendate în urmă cu u mai bine de un deceniu.
Sectorul pescuitului, decisiv
Islanda își stabilește în prezent propriile cote de pescuit și controlează accesul la apele sale. Ca stat membru al Spațiului Economic European, țara participă la piața unică europeană, însă Politica Comună în domeniul Pescuitului a UE nu se aplică Islandei. Același lucru este valabil și pentru Politica Agricolă Comună.
O eventuală aderare ar schimba această situație și ar obliga Reykjavíkul să negocieze modul în care sectorul pescuitului ar urma să fie integrat în regulile Uniunii. Reuters notează că Reuters amintește că lupta pentru controlul apelor teritoriale este strâns legată de istoria modernă a Islandei. În așa-numitele „Războaie ale Codului”, Islanda s-a confruntat în mai multe etape, între anii 1950 și 1970, cu Marea Britanie pentru extinderea și apărarea zonelor sale de pescuit. Victoria islandeză a devenit o parte importantă a identității naționale.
Profesorul de științe politice Eiríkur Bergmann a declarat pentru Reuters că pescuitul a devenit, în timp, „un simbol al suveranității Islandei”, tocmai pentru că a stat la baza independenței economice a țării.