Islanda se pregătește pentru unul dintre cele mai importante voturi din ultimele decenii. Cei aproximativ 400.000 de locuitori ai țării sunt chemați să decidă dacă Reykjavik trebuie să reia negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Amenințările repetate ale lui Donald Trump privind preluarea Groenlandei au alimentat neliniștea într-o țară care s-a bazat timp de decenii pe Statele Unite pentru securitatea sa, chiar dacă economia, pescuitul și suveranitatea rămân principalele teme ale referendumului.
Trump a vorbit despre Groenlanda, dar i-a neliniștit și pe islandezi
Presiunea exercitată de Trump pentru obținerea controlului asupra Groenlandei a avut ecou puternic în Islanda, cea mai apropiată mare vecină a insulei arctice. Situația a devenit și mai sensibilă după ce președintele american a confundat în repetate rânduri Groenlanda cu Islanda atunci când vorbea despre ambițiile sale teritoriale.
Pentru o parte dintre islandezi, episodul a ridicat o întrebare incomodă: cât de mult se mai poate baza o țară mică din Atlanticul de Nord pe Statele Unite într-o perioadă de schimbări geopolitice rapide? Islanda nu are o armată permanentă și este membră NATO, iar SUA au reprezentat mult timp principalul său garant de securitate.
Referendumul nu înseamnă că Islanda intră acum în UE
Votul de sâmbătă are însă o nuanță esențială. Islandezii nu votează direct pentru aderarea la Uniunea Europeană. Întrebarea oficială este dacă țara ar trebui să reia negocierile de aderare întrerupte în urmă cu mai bine de un deceniu.
Dacă tabăra „Da” câștigă, Reykjavik va putea redeschide negocierile cu Bruxelles-ul. Dacă acestea se finalizează cu un acord, islandezii ar urma să fie chemați din nou la urne pentru a decide dacă acceptă efectiv aderarea. Guvernul islandez confirmă că intrarea în UE ar necesita astfel un al doilea referendum.
Sondajele arată o țară împărțită aproape perfect în două
Rezultatul este greu de anticipat. Un sondaj recent citat de Reuters indica 46% pentru reluarea negocierilor și 46% împotrivă, în timp ce 8% dintre respondenți erau indeciși. Un alt sondaj a indicat un avantaj pentru tabăra favorabilă negocierilor, semn că diferențele dintre cele două blocuri rămân suficient de mici pentru ca mobilizarea din ultimele zile să fie decisivă.
Și mai important, susținerea reluării negocierilor nu este echivalentă cu susținerea aderării. O parte dintre islandezi vor să vadă ce condiții poate obține guvernul de la Bruxelles înainte să decidă dacă UE reprezintă într-adevăr viitorul țării.
Peștele ar putea conta mai mult decât Trump
Deși situația geopolitică atrage atenția internațională, cea mai importantă problemă internă este mult mai veche: pescuitul. Pentru Islanda, controlul asupra apelor și resurselor marine este atât o problemă economică, cât și una de suveranitate națională.
Industria pescuitului reprezintă aproximativ 8% din PIB și rămâne una dintre principalele surse de export ale țării. Mulți pescari se tem că aderarea la UE ar obliga Islanda să accepte Politica Comună în domeniul Pescuitului și ar reduce controlul Reykjavikului asupra cotelor și resurselor sale maritime.
Islanda cere să își păstreze controlul asupra apelor sale
Ministrul islandez de Externe, Þorgerður Katrín Gunnarsdóttir, a declarat deja că păstrarea controlului asupra resurselor piscicole va reprezenta o condiție fundamentală în eventualele negocieri.
Problema are o încărcătură istorică uriașă. Islanda s-a confruntat cu Marea Britanie în așa-numitele „Războaie ale Codului”, între anii 1950 și 1970, tocmai pentru a-și extinde și apăra drepturile asupra zonelor de pescuit. Pentru adversarii aderării, cedarea unei părți din control către Bruxelles ar însemna renunțarea la ceva pentru care generațiile anterioare au luptat.
Susținătorii UE promit euro, dobânzi mai mici și mai multă stabilitate
Tabăra favorabilă negocierilor pune accentul pe economie. Islanda utilizează în continuare coroana islandeză, o monedă relativ mică și volatilă, iar dobânzile și inflația pot fi considerabil mai ridicate decât în zona euro.
Aderarea ar deschide în cele din urmă posibilitatea adoptării euro. Susținătorii integrării argumentează că acest lucru ar putea reduce volatilitatea cursului de schimb și costurile finanțării și ar oferi economiei o stabilitate mai mare.
Islanda este deja aproape de UE fără să fie membră
Din multe puncte de vedere, Islanda este deja profund integrată în Europa. Țara face parte din Spațiul Economic European, ceea ce îi oferă acces la piața unică, și este membră a spațiului Schengen.
Prin urmare, o eventuală aderare ar fi probabil mai simplă decât în cazul multor alte state candidate. Islanda a negociat deja cu Bruxelles-ul între 2010 și 2013, iar până la suspendarea procesului fuseseră deschise 27 de capitole de negociere, dintre care 11 închise provizoriu.
Negocierile au fost înghețate în 2013
Islanda depusese cererea de aderare în 2009, după ce criza financiară mondială și prăbușirea sistemului bancar islandez au lovit puternic economia. Negocierile au început ulterior, dar au fost suspendate în 2013 după schimbarea guvernului. Cererea de aderare din 2009 rămâne, potrivit guvernului islandez, valabilă din punct de vedere juridic.
Revenirea subiectului pe agenda politică a fost determinată în primul rând de schimbarea guvernului islandez și de probleme economice interne. Nu ar fi corect, așadar, să spunem că Trump a provocat singur referendumul. Decizia politică de a consulta populația își are originile înainte ca disputa privind Groenlanda să atingă actuala intensitate.
Amenințările lui Trump au schimbat însă atmosfera
Ceea ce a făcut politica lui Trump a fost să adauge o dimensiune de securitate unei dezbateri care înainte era dominată de economie și pescuit. Războiul din Ucraina, activitatea militară rusă în Atlanticul de Nord și disputa dintre Washington și Europa privind Groenlanda au făcut ca poziția strategică a Islandei să capete o importanță mult mai mare.
Islanda se află în apropierea așa-numitului GIUK Gap, culoarul maritim dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit, esențial pentru deplasarea navelor și submarinelor între Arctica și Atlanticul de Nord. Din această perspectivă, apropierea Reykjavikului de UE are și o miză strategică pentru Bruxelles.
Bruxelles-ul vede o oportunitate importantă
Uniunea Europeană urmărește atent referendumul. Diplomați europeni consideră că revenirea unei țări nordice prospere și democratice la masa negocierilor ar putea transmite un mesaj puternic într-un moment în care UE încearcă să avanseze și aderările Ucrainei, Republicii Moldova, Muntenegrului și Albaniei.
Pentru Bruxelles există și o miză geopolitică: aderarea Islandei ar întări prezența Uniunii în Atlanticul de Nord și în Arctica, o regiune în care competiția dintre SUA, Rusia, China și statele europene devine tot mai intensă.
Pe 29 august, islandezii aleg între două viziuni asupra suveranității
În esență, ambele tabere susțin că apără independența Islandei, dar o definesc diferit. Adversarii negocierilor consideră că suveranitatea înseamnă păstrarea controlului național asupra pescuitului, agriculturii, monedei și legislației. Susținătorii UE argumentează că o țară de numai 400.000 de locuitori își poate proteja mai bine interesele având un loc la masa unde sunt luate deciziile europene.
Astfel, ambițiile lui Trump privind Groenlanda nu au creat dezbaterea islandeză despre UE, dar au făcut-o mult mai urgentă. Votul din 29 august poate redeschide după 13 ani drumul Islandei către Uniunea Europeană și poate modifica echilibrul geopolitic din Atlanticul de Nord.