UE este pregătită să ofere Marocului un sprijin suplimentar pentru gestionarea frontierelor și combaterea migrației ilegale, i-a transmis președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, premierului spaniol Pedro Sánchez, în urma crizei provocate de afluxul masiv de migranți în enclava spaniolă Ceuta. Mesajul a fost transmis într-o scrisoare consultată de Reuters.
Von der Leyen consideră Marocul un partener-cheie
În scrisoare, Ursula von der Leyen subliniază că Marocul joacă un rol strategic în limitarea migrației neregulamentare către Uniunea Europeană și afirmă că Bruxelles-ul este dispus să consolideze cooperarea cu Rabatul, inclusiv prin sprijin financiar și operațional pentru controlul frontierelor. Potrivit șefei Comisiei Europene, este nevoie de o colaborare mai strânsă între UE, Spania și Maroc pentru a preveni repetarea unor incidente precum cel din Ceuta.
Criza din Ceuta a pus la încercare noul Pact european privind migrația
Propunerea vine după ce aproximativ 50.000 de migranți au încercat să intre în Ceuta, una dintre enclavele spaniole din nordul Africii, provocând o criză umanitară și politică. Evenimentul este considerat primul test major pentru noul Pact al Uniunii Europene privind migrația și azilul, care urmărește o responsabilitate comună a statelor membre și o protecție mai eficientă a frontierelor externe.
Unele state europene cer măsuri mai ferme
Criza din Ceuta a generat reacții puternice în interiorul Uniunii Europene. Douăzeci și două de state membre au solicitat întărirea frontierelor externe, iar unele guverne au criticat modul în care a fost gestionată situația. În același timp, mai mulți analiști avertizează că dependența Uniunii Europene de cooperarea cu state terțe, precum Marocul, poate crea vulnerabilități în cazul unor tensiuni diplomatice.
Migrația rămâne una dintre cele mai sensibile teme din Europa
Disputa privind Ceuta readuce în prim-plan provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană în gestionarea migrației. Bruxelles-ul încearcă să combine consolidarea frontierelor externe cu parteneriate mai puternice cu statele de origine și de tranzit, în timp ce statele membre continuă să dezbată modul în care trebuie împărțită responsabilitatea pentru protejarea granițelor europene.