Dincolo de mentalități: Viața nu se termină la 45 de ani, nici măcar viața profesională!

Potrivit analizelor din țara noastră cu privire la recrutările de personal, se pune accent pe faptul că persoanele care au peste 45 de ani sunt privite cu scepticism de către angajatori.

Totodată, aceleași analize evidențiază că și cei tineri, aflați la început de drum profesional, se pot confrunta cu așa ceva.

La modul general vorbind, discriminarea în funcție de vârstă la angajare este predominantă, conform ultimelor cercetări efectuate pe piața muncii, la nivel mondial, deci și în România.

Un studiu realizat de către o companie de cercetare de piaţă din România, arată că 72% dintre angajatori afirmă că susţin angajarea în organizaţie a persoanelor de peste 45 de ani. „În replică”, 59% din candidaţii de peste 45 de ani consideră că le este greu sau foarte greu să găsească un job cu experienţa avută la momentul respectiv. În studiu este prezentată o statistică conform căreia doar unu din patru candidaţii de peste 45 de ani intervievaţi este angajat, comparativ cu unu din trei candidaţi sub 45 de ani intervievaţi.

Persoanele care se încadrează la categoria 45+ reprezintă insa un segment important pe piața muncii din România. Acest aspect este relevat și de un raport recent, realizat de către o platformă de recrutare autohtonă: cei mai activi în căutarea unui loc de muncă sunt cei cu vârsta cuprinsă între 25 şi 34 de ani (33%), urmaţi de cei cu vârstă între 35 şi 44 de ani (21%) şi atenție, de cei între 45 şi 54 de ani (18%).

Experții în carieră sunt de acord că, atât timp cât cei din categoria 45+ își  demonstrează capacitatea de a rămâne conectați în domeniu, își pot îndeplini rolul până la adânci bătrâneți. A doua tinerețe ca vârstă biologică poate fi prima tinerețe ca vârstă profesională. Dar cum pot fi depășite barierele psihologice și de mentalitate? La această întrebare răspunde, pe larg, Alina Conu, co-fondatoare și Managing Partner al Kapital HR.

Aud și citesc adesea că, în viața de zi de zi, vârsta ar fi un criteriu implacabil impus candidaților de peste 45 de ani în procesele de recrutare pe piața muncii. Experiența mea în domeniu spune altceva.Tocmai de aceea vreau să ofer o altă perspectivă. Îmi doresc o speranță, chiar o schimbare de atitudine în rândul acestor candidați. Noi lucrăm cu peste 150 de clienți din diferite industrii. Recrutăm, în general, specialiști cu un nivel ridicat de senioritate pentru poziții de management. Se înțelege că în asemenea roluri sunt, de obicei, persoane în jurul vârstei de 40 de ani și chiar destul de mult peste.

Vreau să fie foarte clar: niciodată, dar niciodată, nu ni s-a impus condiția vârstei în procesele de recrutare. La fel cum, în decursul întâlnirilor în care se discuta profilul căutat, nu am întrebat vreodată dacă există o limită de vârstă. Dacă s-a întamplat să pomenească vreun client despre vârstă, gen sau vreun statut preferate, de fiecare dată am trecut peste aceste aspecte cu tact și relaxare, fără a le da foarte multă importanță. Punctăm că vom lua în considerare, dar că nu vom respinge un candidat bun din cauza acestor criterii. Finalul a fost, mereu, același: cele mai importante criterii, confirmate și răsconfirmate de clienții noștri, au fost competența, experiența și atitudinea. Atenție, atitudinea!

Nu vreau să lungesc foarte mult discuția. Mă opresc la criteriul atitudinii. Fiind psiholog, am încercat să privesc această problemă dintr-o altă perspectivă. Am să vă rog să citiți <Teoria elefantului din cameră>. Este o teorie celebră în psihologie. Explică sursa comportamentului pasiv-agresiv și felul în care se formează fricile. Povestea elefantului din cameră începe fie cu presupunerea că partenerul meu de  discuție ştie dinainte ce gândesc eu, fie cu aceea că eu ştiu din start ce gândeşte partenerul de discuție”.

Cu alte cuvinte, în situația pe care o discutăm, candidații care au peste 45 de ani presupun că angajatorii au o problemă în a-i angaja din cauza vârstei. La rândul lui, angajatorul presupune că angajații de peste 45 de ani nu mai sunt la fel de motivați, de energici, precum cei de 30 de ani.

Alina Conu mai evidențiază și faptul că aceste presupuneri nasc un anumit tip de comportament în fiecare dintre cei doi. De fapt, apare un blocaj în comunicarea reală din care rezultă o teamă fals indusă. Candidații intră în discuție cu acest stres și încep, fără să își dea seama uneori, să își scuze vârsta sau să facă glume despre presupusul lor minus. Acest tip de atitudine îi face pe angajatori să vadă elefantul din cameră”, adică vârsta din buletin și să nu mai observe toate celelalte calități.

„Explicația acestor blocaje, temeri și neînțelegeri vine, cred eu, dintr-o paradoxală coexistență de mentalități în viața socială a României ultimilor 30 de ani.

Prima s-a născut din cutumele sociale ce bântuiau vremea copilăriei și adolescenței celor ce au astăzi peste 45 de ani. În acea vreme, la 50 de ani, aproape că ți se termina viața, plimbai un nepot prin parc, te mutai la țară și lăsai apartamentul de la oraș copiilor. Nu mai erai deloc interesat de aspectul tău, de tine și te autonumeai bătrân. Astăzi, cei de 45 de ani probabil că au copii de circa 5, 10, 15 ani, locuiesc încă la bloc, deci mai au mult până să plimbe nepoțIi.

A doua mentalitate ține de societatea de consum apărută și la noi, cu specificul de rigoare, după 1990. E vorba, mai degrabă, de un mit întreținut de publicitate și media – mitul eternei tinereți. Trebuie să fii tânăr, dinamic și frumos tot timpul, indiferent de vîrstă și mai ales, împotriva vârstei. Din această perspectivă, ridurile și încărunțirea sunt o calamitate, iar îmbătrânirea – ceva ce trebuie cosmetizat și ascuns.  

Generațiile celor de peste 45 de ani au trăit un melanj al ambelor mituri și de aici… complicații și temeri, blocaje și prejudecăți”, detaliază Alina Conu. Ea mai este de părere că „blocajele se elimină printr-o bună comunicare și prin încredere. Acestea din urma vin și dintr-o bună educație. În definitiv, dacă educația oferă nu doar o strictă specializare ci și o cultură generală, valori precum libertatea, solidaritatea, compasiunea, respectul pentru merit și competență, disciplină și capacitatea de gandire critică și creativă, atunci blocajele dispar mai ușor,  atat de o parte (candidatul la angajare), cat și de cealaltă (angajatorul). Este în interesul angajatorului să aibă un angajat capabil să contextualizeze și să gîndească critic și creativ, nu doar să îndeplinească automat fișa postului. Și asta nu doar pentru poziții de top în companie. La 45 de ani și peste ei, poți avea toate aceste atuuri”.

Așadar, 45+ te califică sau te descalifică? Alina Conu spune că „Nici, nici! Te califică sau te descalifică exact ca la 30 de ani. Totul depinde de tine. La 45 de ani vii deja format, cu know how, cu experiență, cu maturitate și probabil, cu multă asumare. Dar mai importantă decât toate este atitudinea față de tine și cei din jur. Nu există <elefantul din cameră> decât dacă tu faci tot posibilul să dai peste el”.

Ea conchide că nu este în măsură să ofere sfaturi care merg la sigur, dar are sugestii care funcționează: „Vă îndemn, totuși, să alegeți firescul, să nu fiți cu tot dinadinsul în trenduri și la modă.Viața nu se termină la 45 de ani, nici măcar viața profesională! A două tinerețe ca vârstă biologică poate fi prima tinerețe ca vârstă profesională”.  

Te-ar putea interesa și

Ultimele articole

Campanii

Vremea

București
cer senin
23.7 ° C
24.5 °
21.1 °
54 %
0.5kmh
0 %
vin
24 °
sâm
29 °
Dum
30 °
lun
31 °
mar
34 °

Opinii