Avem o problemă, prețul carburanților, cum o rezolvăm? Mă refer, de fapt, la cum o rezolvă Guvernul României… În nici un fel. Așteptăm, poate avem noroc. Ne prefacem că limităm ceva, apoi anunțăm că scădem „săptămâna viitoare” ce am fi putut reduce de la început (atenție, nu ce trebuie!) iar la final tragem linie și aruncăm vina pe noua ordine economică mondială. România nu este rezilientă nici cât negru sub unghie, ce să mai vorbim de redresare. Am avut la dispoziție un instrument, pe bani grei, dar ne-am bătut joc. Se numea „PNRR” și era vorba despre cum să faci economia „strong”. Ce rost are însă când noi rezolvăm totul din pix? Fie că este vorba despre deficite, reforme sau investiții. Pastă-n el s-avem. Și, la urma urmei, dacă tot a scăzut consumul și nu avem încasări la buget, ne scoatem cu încasările de pe urma noilor prețuri – întâi la carburanți, apoi la mărfuri și servicii. Cum, este doar pe termen scurt? Nu contează! Cum adică să ne punem mintea la contribuție? Noi nu ne ținem de prostii. Să scoatem acciza din baza de calcul a TVA?! Nici vorbă! Să reducem, progresiv, TVA?! Nici vorbă, e complicat! Eventual, ne limităm la 1 leu din acciza aia că și-așa… Evident că toată lumea moare de grija celuilalt. Evident că guvernanții se tăvălesc noaptea prin birouri, de vreo 35 de ani, să găsească soluții pentru țară. Doamnee, numai câte comisii și comitete am înființat… și la câtă gălăgie au făcut ele… nici bing-bang-ul nu s-ar fi auzit. Una peste alta, să nu ne facem griji. Indiferent ce decizie NU vor lua guvernanții, nouă ne va merge rău. Și nici nu avem alternativă, nu vă mai gândiți la alegeri.