Sublimă cearta asta pe tema descălecării americanilor în România. Spune totul despre cine suntem, ce suntem și ce am ajuns, ca societate. Nu mai suntem în stare să deosebim alb de negru d`apăi binele de rău. Ne hrănim cu scandaluri și respirăm ură. Dacă ni se oferă calm și dialog intrăm în sevraj și fiecare dintre noi se transformă într-un mic „Tourette”. Nici biologic nu stăm mai bine. Ne lăudăm că avem cranii mari după standardele în vigoare dar, poate părea paradoxal, creierul ocupă din ce în ce mai puțin loc. Am putea să-l ascundem sub orbite.
Rețelele sociale, sau „amicul AI”, ne duc de râpă într-un ritm năucitor. Nu ne mai uităm în oglindă, nu ne mai punem întrebări. Ne doare capul când clipim a gândire. Ne lipim etichete (și doctrine) în funcție de interese, le folosim ca pe steagurile albe ale capitulării pentru că ne este lene să luptăm pentru ceva. Orice.
Suntem MAGA la tort și anti-MAGA când trebuie să ne onorăm angajamentele. Adică la prăji ânainte, la război ânapoi. Am mai făcut asta de vreo două ori. Și nu ne-a ieșit.
Nu ne deranjează că am evoluat în homo-stupidus. Nu mai căutăm veriga lipsă pentru că deja suntem veriga-n plus. Și, din nefericire, am interpretat greșit Apocalipsa din Biblie. La cum arătăm… sfârșitul lumii nu este o catastrofă, este soluția.
Bravo. Cu accent pe „o”.
