Există o percepție larg răspândită conform căreia prezența în mediul online dăunează sănătății mintale a tinerilor. Însă, potrivit unora dintre specialiști, există puține dovezi care să susțină această idee. Respectiv, puținele studii aprofundate privind utilizarea rețelelor de socializare și sănătatea mintală a copiilor indică faptul că impactul este redus și că este dificil să se tragă concluzii clare.
„Am dorit să aflăm dacă și cum este afectată, în realitate, starea de bine a tinerilor, pentru a putea crea resurse care să îi ajute. În cadrul proiectului, am discutat cu aproximativ 1.000 de tineri. Am descoperit o discrepanță între preocupările tinerilor legate de viața lor online și îngrijorările părinților sau ale altor adulți”, notează Andy Phippen, profesor de Etică și Digital Rights, în The Conversation.
Unul dintre aspectele semnalate de tineri a fost acela că adulții tind să le vorbească de sus despre riscurile din mediul online și au tendința de a „intra în panică” din cauza acestor probleme. Tinerii au spus că opiniile adulților despre pericolele din mediul online rareori coincideau cu propriile lor perspective. Se simțeau frustrați că li se spunea ce este dăunător, în loc să fie întrebați care sunt experiențele lor.
Îngrijorări comune
Printre preocupările menționate de tineri se numărau hărțuirea (bullying-ul) și alte forme de conflict online. Se temeau să nu rateze interacțiunile de grup din mediul online sau experiențele din viața reală pe care ceilalți le afișau în postările de pe rețelele de socializare. Își făceau griji că postările lor nu primeau la fel de multe aprecieri (like-uri) ca ale altora. Totuși, aceste preocupări se regăsesc rareori în modul în care mass-media prezintă latura mai dură a riscurilor din mediul online. Acest discurs tinde să exploreze latura infracțională a abuzului online, precum „grooming-ul” (manipularea în scopuri sexuale) și prevalența pornografiei online. De asemenea, tinde să descrie utilizarea rețelelor de socializare folosind un limbaj similar celui utilizat pentru a vorbi despre dependență.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că părinții pot aborda discuțiile cu tinerii manifestând o îngrijorare excesivă și pornind de la premisa că propriii copii sunt contactați de prădători sau accesează conținut dăunător ori ilegal.
„De câțiva ani, realizăm sondaje în rândul tinerilor cu privire la experiențele lor online. Cea mai recentă analiză a noastră s-a bazat pe 8.223 de răspunsuri. Una dintre întrebările pe care le adresăm este: „Te-a deranjat vreodată ceva ce s-a întâmplat online?”. Deși există diferențe între grupele de vârstă, am constatat că procentul tinerilor care răspund afirmativ este de aproximativ 30%. Altfel spus, peste două treimi dintre tinerii chestionați nu au avut niciodată o experiență neplăcută sau supărătoare în mediul online.
Totodată, experiențele online relatate de acel procent de 30% care a menționat stări de supărare sau disconfort nu au coincis, de cele mai multe ori, cu cazurile extreme prezentate în mass-media. Analiza răspunsurilor a arătat că aceste stări negative sunt mult mai probabil cauzate de comentarii abuzive din partea colegilor sau de știri despre evenimente actuale”, spune Andy Phippen.
Cum puteți ajuta
Această discrepanță îi face pe tineri reticenți în a discuta cu adulții despre îngrijorările lor. Se tem că vor fi certați, că adultul va reacționa exagerat sau că discuția cu un adult ar putea agrava problema. Adulții cărora tinerii li s-ar putea adresa trebuie să clarifice faptul că aceste lucruri nu se vor întâmpla și că pot oferi ajutor.
Potrivit sursei menționate, există trei lucruri pe care tinerii ni le-au comunicat constant pe parcursul proiectului – și în activitățile noastre anterioare – pe care adulții le pot face pentru a-i ajuta. Acestea sunt: să asculte, să înțeleagă și să nu judece. Discuțiile sunt importante, la fel ca și manifestarea interesului față de viața online a tinerilor. Totuși, aceste conversații nu trebuie să aibă un caracter conflictual. Dacă o știre despre tineri și riscurile din mediul online îi îngrijorează sau îi alarmează pe părinți, discuția nu trebuie să înceapă cu întrebarea: „Tu faci asta?”. O astfel de abordare poate declanșa o reacție defensivă și poate duce la întreruperea dialogului. Ar fi mult mai bine să introduci subiectul astfel: „Ai văzut știrea asta? Ce părere ai despre ea?”
De asemenea, este importantă colaborarea cu alte entități, precum școlile. Dacă un părinte are îngrijorări, o discuție cu profesorii sau mentorii poate fi o modalitate utilă de a sprijini tânărul. Este posibil ca aceștia să fi observat deja că tânărul nu se comportă ca de obicei sau să fi remarcat schimbări în dinamica grupului său de prieteni.
Totuși, chiar dacă ei nu sunt conștienți de vreo problemă, semnalarea îngrijorărilor – și discutarea sursei acestora – va asigura faptul că atât părinții, cât și școala acționează în aceeași direcție. Este important ca tinerii să primească mesaje coerente și sprijin. De asemenea, școlile vor putea colabora cu alte servicii de asistență, dacă va fi nevoie.
În cele din urmă, ne dorim ca tinerii să aibă încrederea că pot cere ajutor și că îl vor primi. Acest lucru este esențial, deoarece, dacă nu simt că pot cere ajutor, este mult mai puțin probabil ca problema cu care se confruntă să fie rezolvată – existând riscul ca situația să se agraveze în absența sprijinului.