La unsprezece ani de la noaptea de 30 octombrie 2015, când un incendiu devastator a izbucnit în clubul Colectiv din Capitală în timpul unui concert al trupei Goodbye to Gravity, România marchează comemorarea victimelor sub semnul aceleiași neîncrederi în sistem și al frustrării față de lentoarea statului.
Spitalele pentru mari arși, o promisiune neonorată
În ciuda promisiunilor repetate ale politicienilor de-a lungul anilor de a construi centre sau spitale integrate pentru mari arși, capacitatea reală a României de a trata pacienții cu arsuri grave rămâne critic de redusă, lăsând mulți oameni vulnerabili în fața unor situații limită. „Ați grijă de voi, nici anul ăsta nu avem spitale”, au transmis părinți și apropiați ai victimelor, reuniți în Asociația Colectiv GTG 3010.
Tărăgănarea în justiție. Plimbarea dosarelor între instanțe
Un alt neajuns la 11 ani de la tragedie este modul profund deficitar în care statul român a gestionat situația celor considerați responsabili de ce s-a întâmplat atunci. Dacă în dosarul principal al incendiului s-a ajuns la condamnări definitive (deși unele pedepse au fost ulterior reduse sau anulate prin căi extraordinare de atac, cum a fost cazul fostului primar Cristian Popescu Piedone, achitat în 2023), dosarele conexe privind intervenția medicală post-incendiu rămân un adevărat labirint juridic. Așa-numitul dosar referitor la modul în care au fost gestionate îngrijirile și transferurile răniților a fost clasat de mai multe ori și trimis înapoi la procurori, instanțele sesizând perioade lungi de inactivitate. Familiile se luptă în continuare să afle adevărul complet despre cauzele care au dus la decesul unor răniți care supraviețuiseră nopții tragediei.
La rândul lor, supraviețuitorii se luptă cu traumele fizice și psihice. Pentru ei, trecerea timpului nu implică uitare, ci e o luptă continuă.
Au trecut 11 ani și au rămas doar rănile adânci și amintirile dureroase. Energia revoltei publice din 2015, sintetizată în lozinca „Corupția ucide”, nu s-a concretizat într-o reformă profundă a statului nici după atâta timp. Ba dimpotrivă. Sistemul s-a adaptat și a rezistat schimbării. Iar cetățenii sunt la fel de expuși în fața corupției, a incompetenței instituționale și a lipsei de infrastructură esențială.