Sâmbăta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este ultima zi din Postul Sfintelor Paşti în care se mai fac pomeniri de obşte pentru cei adormiţi.
Această sâmbătă este cunoscută în tradiţia creştină ca Sâmbăta lui Lazăr și reprezintă puntea de legătură între Postul Paștelui și Săptămâna Patimilor. Biserica Ortodoxă comemorează în această zi una dintre cele mai mari minuni ale lui Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel mort de patru zile.
Învierea lui Lazăr este sărbătorită în Biserica Ortodoxa cu o zi înainte de Florii. Din Evanghelii aflam că Lazăr era fratele Martei și al Măriei și locuia în Betania. Aceasta localitate se afla în Tara Sfânta și este așezată pe una din culmile pietroase din sud-estul Muntelui Măslinilor.
În zilele care au premers Patimii Sale, Hristos se afla dincolo de Iordan, în Pereea, într-un ținut pustiu. Aici vă primi vestea că Lazăr era grav bolnav și că este așteptat să-l vindece. Evangheliile nu menționează ce boala avea, însă, fară îndoială era o boala fară vindecare. Hristos nu pleacă spre Lazăr, decât după doua zile de la aflarea acestei vesti. Ajunge în Betania, împreună cu ucenicii Sai, în cea de-a patra zi de la moartea lui Lazăr.
Potrivit Sfintelor Evanghelii, Hristos vă plânge în fata mormântului lui Lazăr. El vă lacrima din mila pentru țoață firea omeneasca, nu doar pentru Lazăr, ci pentru întreagă fire omeneasca intrata în stricăciune. Va cere să fie data la o parte piatra de la ușa mormântului, îi vă mulțumi Tatălui pentru minunea ce avea să se întâmple și apoi îl vă chema pe Lazăr afara. Acesta iese din mormânt așa cum fusese îngropat: înfășurat în giulgiu și cu mahrama pe fata.
Strigarea lui Hristos, când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, este văzută ca un chip al chemării din pământ a tuturor morților la învierea de obște, care vă fi o chemare a tuturor la judecata finala. Părintele Dumitru Stăniloae afirma că un astfel de cuvânt sau o astfel de putere trebuie să fi folosit Dumnezeu Cuvântul și la crearea lumii. Dar atunci le-a creat pe toate pe rand, pe când la învierea de obște vă chema trupurile tuturor deodata la o noua viață. Trebuie observat că în cazul lui Lazăr biruință asupra morții nu a fost definitiva, deoarece la el a avut loc o reînsuflețire a trupului sau pământesc. Numai în Hristos moartea vă fi pe deplin învinsă.
Obiceiuri și Tradiții
Sâmbăta lui Lazăr este ultima zi din Postul Paștelui în care se mai fac pomeniri pentru cei trecuți în neființă. Ele vor fi reluate apoi după Săptămâna Luminată. A devenit o obişnuinţă ca de Moşii de Florii să se împartă alimente pentru sufletul celor adormiţi. În această zi creştinii ortodocşi merg la biserică dis-de-dimineaţă pentru a duce pachete cu alimente de post pentru a le da ulterior de pomană celor nevoiaşi. Tradiţia cere ca de Moşii de Florii să se împartă fructe, legume şi colaci de post, dar şi colivă sau sarmale de post.
De asemenea, tot în Sâmbăta lui Lazăr, gospodinele plămădesc plăcinte şi să le dea de pomană vecinilor, rudelor şi tuturor musafirilor.
Dacă femeile pregătesc plăcinte, fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare.