Polițiștii care comit abateri disciplinare în timpul stării de urgență, stării de asediu, mobilizării sau războiului pot primi sancțiuni disciplinare fără consultarea Consiliului de disciplină. Cercetarea prealabilă rămâne însă obligatorie.
Curtea Constituțională a României a stabilit că prevederea din Statutul polițistului care permite această procedură specială este constituțională. Decizia CCR a fost publicată în Monitorul Oficial din 23 septembrie 2026. Hotărârea este definitivă și general obligatorie. Este vorba despre articolul 58⁴ alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Potrivit prevederii, pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, stării de asediu, mobilizării sau pe timp de război, sancțiunile disciplinare se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea Consiliului de disciplină.
Așadar, regula specială este legată de momentul în care a fost comisă abaterea. Cercetarea disciplinară și aplicarea sancțiunii pot avea loc ulterior perioadei excepționale. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Național Pro Lex din București, în numele unui membru de sindicat, într-un dosar aflat la Curtea de Apel Craiova. Procesul avea ca obiect anularea unei dispoziții de sancționare disciplinară emise de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București. Autorul excepției a susținut, în esență, că este afectat dreptul la apărare dacă un polițist poate fi sancționat pentru o faptă săvârșită în timpul stării de urgență fără consultarea Consiliului de disciplină, în condițiile în care cercetarea prealabilă și aplicarea sancțiunii au avut loc după încetarea stării de urgență.
Procedura specială nu elimină cercetarea prealabilă
Un element important al deciziei este că procedura specială nu elimină cercetarea prealabilă. Este eliminată doar obligația consultării Consiliului de disciplină pentru abaterile săvârșite în situațiile excepționale prevăzute de lege.
În cadrul cercetării disciplinare, polițistul are dreptul să formuleze și să susțină apărări, să prezinte probe și argumente în favoarea sa și să fie asistat. Citarea și ascultarea polițistului cercetat sunt obligatorii. Acesta are dreptul să cunoască actele cercetării, să solicite administrarea unor probe în apărare și să depună documente doveditoare.
La cerere, polițistul poate fi asistat de un alt polițist, de un reprezentant desemnat de Corpul Național al Polițiștilor sau de organizația sindicală ori de un avocat, în condițiile prevăzute de lege. La terminarea verificărilor, polițistul cercetat poate formula obiecții și poate solicita noi probe în apărare.