România va plăti aproximativ 600 de milioane de euro pentru dozele de vaccin Pfizer nefolosite, iar deputatul USR Emanuel Ungureanu îl consideră responsabil pe fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila. Astăzi, Ungureanu merge la DNA pentru a depune plângerea penală, acuzând lipsa de voință a lui Rafila de a renegocia contractul cu compania farmaceutică și avertizând că această decizie a costat statul român sute de milioane de euro. Rafila respinge acuzațiile, afirmând că decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze a fost în interesul sănătății publice, în timp ce tensiunile cu Vlad Voiculescu și USR escaladează pe scena politică.
Ce a spus Emanuel Ungureanu
Emanuel Ungureanu, deputat USR și membru al Comisiei pentru Sănătate, a explicat pe Facebook de ce consideră că Rafila este vinovat pentru situația actuală:
„Florin Câțu a semnat un contract cadru pe achiziția de vaccinuri, negociat la Bruxelles, de toate țările UE, în plină criză COVID-19. Pe baza acestui contract, s-au comandat mai multe loturi de vaccinuri, în dinamica unei rate de vaccinare foarte mici și din cauza unei campanii de vaccinare unde Ministerul Sănătății nu a fost lăsat să se implice.
Îmi amintesc și acum că m-am implicat personal pentru realizarea unui videoclip pro-vaccinare, cu marele actor Victor Rebengiuc și o fetiță, Melania Gherman, care nu a mai fost difuzat public, niciodată… Acum, televiziunile de propagandă ale PSD au temă să lovească în USR pe tema achiziției de vaccinuri din pandemie, deși, e clar acum, pe acte, că niciun ministru USR nu a negociat la Bruxelles vreun contract pe vaccinuri. Am apelat personal la justiție pentru a lămuri asta încă din anul 2022!
Ce trebuie să lămurească domnul Rafila, public, de ce a refuzat să renegocieze tranșa de 29 de milioane de doze de va ccin cu Pfizer, atâta timp cât era clar că acele doze nu vor mai fi niciodată folosite?
Poate ne spune doamna Bumbac Georgeta, azi Secretar General în Ministerul Sănătății, cum de a fost de acord și a avizat, în calitate de Director Financiar în Ministerul Sănătății, Memorandumul care a stat la baza unui contract pentru livrarea a aproximativ 38 milioane de doze vaccin pentru anii 2022-2023? Georgeta Bumbac l-a semnat în 12.05.2021, nu era Vlad Voiculescu ministru al Sănătății! Doamna Georgeta Bumbac, în calitate de Secretar General, este ASTĂZI mâna dreaptă a domnului Alexandru Rogobete. Astăzi, doamna Bumbac controlează practic TOTAL Ministerul Sănătății, printr-un ordin de ministru semnat de domnul Rogobete, în februarie 2026, și a fost înfiptă acolo de PSD pe linia Ciolacu-Grindeanu-Bușoi!
Repet, ce spun eu, susțin cu documente, care se află pe masa procurorilor din anul 2022!
Sigur, în presa aservită PSD, veți auzi că eu am fost brancardier, Voiculescu ne-a omorât cu vaccinurile și PSD încearcă să salveze România, înghesuind șpăgi de sute de milioane de euro în portbagaje și cutii de pantofi!”
Fostul ministru PSD respinge acuzațiile
Rafila susține că investițiile făcute în spitale, echipamente și servicii medicale au fost prioritare față de achiziția de vaccinuri inutile și că România a acționat responsabil în fața unui contract disproporționat.
„Decizia de a nu mai cumpăra 29 de milioane de doze pe care România nu le putea utiliza a fost corectă. Ar fi fost greșit să blocăm bugetul sănătății în stocuri inutile, care ulterior ar fi fost distruse.
Am încercat să vindem doze către alte state și am făcut donații. Am negociat constant cu Pfizer și Comisia Europeană, dar nu s-a ajuns la un rezultat favorabil. Dacă am fi cumpărat dozele, costurile suplimentare pentru distrugerea vaccinurilor ar fi fost uriașe și ar fi afectat încrederea publică în vaccinare. Esența mandatului unui ministru al Sănătății este să apere pacienții și contribuabilii, chiar și atunci când deciziile nu sunt comode politic.”
Ce afirmă Vlad Voiculescu despre Rafila
Fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu, îl consideră pe Alexandru Rafila principal responsabil pentru pierderea procesului cu Pfizer. Potrivit lui Voiculescu, România trebuie să plătească 600 de milioane de euro deoarece Rafila ar fi întârziat deciziile în negocierile cu compania.
„Probabil cel mai scump “dat cu seen” din istoria României.
400 de milioane de euro. Atât a costat România lipsa unei decizii.
Alexandru Rafila scrie azi că „nu s-a ajuns la un rezultat favorabil pentru România” în negocierile cu Pfizer.
Ce ofertă avea pe masă dl Ciucă în mai 2023?
Amendamentul 5, așa cum a fost negociat de Comisia Europeană cu Pfizer, prevedea următoarele:
⸻
𝟏. Livrarea dozelor prevăzute pentru 2023 se va realiza pe parcursul următorilor 4 ani (2023-2026)
Pentru România asta ar fi însemnat:
→ zero dobânzi până în 2027
→ vaccinuri disponibile pentru noile variante de Covid
⸻
𝟐. Numărul de doze total la nivelul UE a fost redus de la 450 milioane (prevăzute pentru 2023) la 285 milioane – o reducere de 36,7%, gratuită
Pentru România asta ar fi însemnat:
→ reducerea cantității de vaccinuri contractate cu 7.175.000 doze (140 milioane EUR economie)
⸻
𝟑. Taxă de flexibilitate: 9,75 EUR/doză – transformă obligația de cumpărare în opțiune de comandă pe 4 ani. Plătită în avans, în 30 zile de la semnare
Pentru România asta ar fi însemnat:
→ reducerea suplimentară a costurilor cu vaccinurile Pfizer contractate pentru 2023 cu 120,7 milioane EUR
⸻
Cu totul, România ar fi economisit peste 260 de milioane EUR.
Oferta asta a fost pe masa domnului Rafila. O putea accepta în întregime sau în parte. Putea, de pildă, măcar să reeșaloneze livrările. Asta ne-ar fi scutit de dobânzi care probabil sar de 150.000 EUR pe zi. Pe 4 ani. Calculați voi. Sfat: stați jos însă când faceți asta.
⸻
Dl Rafila spune în postare că „l-a informat constant pe prim-ministrul de la acea vreme, Nicolae Ciucă.”
L-a informat constant. Cum? I-a dat un SMS și dl Ciucă nu i-a răspuns?
Când ai pe masă o decizie de sute de milioane de euro, cu termen limită, nu „informezi constant.” Te duci cu memorandum în ședința de Guvern, pui problema pe masă, discuți cu toată lumea și iei o decizie. Așa funcționează un guvern. Nu prin „informări.”
⸻
Ce nu spune dl Rafila:
Nu spune că exista o ofertă concretă pe masă, cu cifre clare și termen limită.
Nu spune că taxa de flexibilitate era jumătate din prețul contractual.
Nu spune că peste 7 milioane de doze se anulau gratuit.
Nu spune ceea ce funcționarii din Ministerul Sănătății spun pe la colțuri: ministrul știa exact ce are pe masă, ce ar trebui făcut și că inacțiunea duce la proces împotriva României.
⸻
Scrie că „nu puteam semna plăți uriașe fără beneficii reale.”
Beneficiu real este oare să plătim 600 milioane de euro + dobândă?
Beneficiu real ar fi fost ca românii – cei care voiau să se vaccineze – să aibă acces la vaccin, așa cum au peste tot în Europa (unde jumătate din cei peste 70 de ani se vaccinează și acum anti-Covid).
Beneficiu real ar fi fost ca România să nu plătească pentru ceea ce nu a primit. Sau măcar să plătească jumătate – așa cum scria în ofertă!
Beneficiu real ar fi fost ca Alexandru Rafila, profesor universitar doctor, sau vreun jurist din Ministerul Sănătății pentru dânsul – să citească contractul!
⸻
Compară cu Moderna, care „a renunțat la pretenții.” Moderna avea un contract diferit, cu alte clauze. Comparația este complet irelevantă. Dar probabil nici acel contract nu l-a citit.
Și mai scrie că dacă accepta dozele, România „nu ar fi avut capacitatea de stocare.” Tocmai asta rezolva Amendamentul 5: fie renunțam la toate dozele plătind jumătate (acea “taxă de flexibilitate”), fie parte din doze (1, 2, 3, 5 milioane) se livrau eșalonat pe 4 ani, în funcție de nevoile reale.
⸻
Ce a urmat:
La 1 aprilie 2026, Tribunalul din Bruxelles a obligat România la plata a aproximativ 610 milioane de euro. Plus dobânzi care curg în continuare. Și ne obligă și să comandăm dozele.
România nu a pierdut acest proces pentru că a luat o decizie greșită. L-a pierdut pentru că nu a luat nicio decizie. Sute de milioane de euro plătite de români pentru că ministrul Rafila s-a fofilat, prin nesemnarea ofertei Pfizer, nepunerea unui memorandum pe ordinea de zi, neprezentarea problemei în Guvern.
Vreo 400 de milioane de euro.
24 de state membre au acceptat Amendamentul 5. Polonia și Ungaria au refuzat explicit. România nu a transmis nicio poziție. Nici da, nici ba. Nimic. Șocant pentru cei de la Comisie, dar nu era prima dată când România lăsa oportunități majore să treacă. Termenul a expirat, iar Comisia a considerat că România nu este de acord.
Probabil cel mai scump “dat cu seen” din istoria României.
—————
LATER EDIT: la întrebarea “dacă tot aveai aceste informații, ce ai făcut cu ele?”, răspunsul este: eu am fost ministru din decembrie 2020 până în 14 Aprilie 2021. Contractul ăsta a fost negociat (de Florin Cîțu) și a început în Mai 2021. Eram așadar un simplu cetățean ca oricare dintre voi când s-au întâmplat astea. Informațiile despre aceste contracte au fost ascunse atât publicului cât și oficialilor. Inclusiv ca ministru aflam despre contracte dupa ce fusesera semnate, de pilda. Informatiile au aparut mai târziu. Tot ce scrie mai jos este din surse publice – oricine folosește un google + un pic de AI gaseste cu ușurință informația. Las în comment majoritatea surselor pt cine vrea sa caute mai mult.“