Moş Nicolae este aşteptat cu nerăbdare de copii în fiecare an, în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Nu numai cei mici îşi lustruiesc ghetuţele sau cizmuliţele ştiind că Moşul le va lăsa daruri în ele, ci și oamenii mari. Cu toții suntem cuprinși de frumusețea și cucernicia acestei Sărbători.
Sfântul Nicolae este serbat la 6 decembrie, atât de Biserica Ortodoxă, cât si de cea Catolică. Patron al Greciei, Rusiei, precum şi al multor oraşe din apusul Europei, Nicolae este unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinătăţii.
„Fie că vine pe mare, aşa cum se întâmplă în Olanda, sau se strecoară printre case, cum este în România, fiecare percepe venirea Moşului într-un fel caracteristic propriului stil de viaţă. De obicei, la 6 decembrie, se aduc dulciuri şi fructe”, explică etnologul Doina Işfănoni. Se poate spune că această zi transmite și o lecție morală, pe care ar trebui, de altfel, să o aplicăm în fiecare zi. Vorbim despre actul de a dărui – nu lucruri scumpe, ci lucruri din inimă.
Avea haine verzi, asemeni elfilor
Sfântul Nicolae a intrat în mitologia infantilă încă din Evul Mediu. Ziua de 6 decembrie fiind un fel de bilanţ al faptelor bune şi rele, pe care Sfântul le răsplăteşte sau le pedepseşte. Poveşti despre Moşul Sfânt circulă în toată lumea. Unele imagini îl reprezintă purtând o scăriţă, cu ajutorul căreia pătrunde, pe horn, în casele copiilor. În Finlanda, sărbătorirea Moşului se confundă cu festivalul de iarnă Joulupukki. Atunci când se împart daruri pentru îmblânzirea spiritelor întunericului. În Grecia este cunoscut sub numele „Hagios Nikolaus”. În America este reprezentat ca un moş înalt şi slab, opusul lui Moş Crăciun cel rotofei. Conform numai uneia dintre legendele care circulă despre Moş Nicolae şi care se pierde în negura timpului, Moş Nicolae şi Moş Crăciun erau una şi aceeaşi persoană, iar acest „Moş universal” avea haine verzi, asemeni elfilor.
În tradiţia românească
Datorită multelor minuni pe care le-a săvârșit este supranumit „Făcătorul de Minuni” (Taumaturgul). Şi-a dăruit averea săracilor, data naşterii sale este necunoscută, dar se cunoaşte data morţii – 6 decembrie, în jurul anului 280 d.Hr. S-a născut într-o familie bogată din Patara (Asia Mică). După moartea părinţilor a devenit preot, s-a lepădat de avere, pe care a dăruit-o săracilor, şi a plecat către Palestina si Egipt, în pelerinaj. La întoarcere a fost ales Arhiepiscop de Myra. Povestea Sfântului, așa cum a fost ea reținută în izvoarele ortodoxe, vorbește despre el ca fiind un creștin prigonit și închis pentru credință.
Moaştele Sfântului au fost furate din Myra în 1087 şi aduse la Bari, Italia, unde se află şi acum, fiind considerate binefăcătoare pentru copii. Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti este lăcaşul de cult unde se găseşte mâna dreaptă a Sfântului Ierarh Nicolae, dăruită, potrivit documentelor, de Arhiepiscopia din Bari domnitorului Mihai Viteazul.
Obiceiul nuielușei
La primul sinod ecumenic ţinut la Niceea, în anul 325, Nicolae a fost recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
Nicolae, ajuns, episcop de Myra de la o vârstă fragedă, îngrijorat de o posibilă ruptura care putea avea loc în Biserică, i-a dat ereticului Arie o palmă. Astfel, potrivit bisericii, de la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, pe 6 decembrie, cei neascultători să fie loviţi cu nuieluşa în semn de avertisment. Tot tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până la Naşterea Domnului (Crăciun), înseamnă că sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.
Se citeşte Acatistul Sfântului Ierarh
În tradiţia românească, moşul este considerat iscoada lui Dumnezeu pe lângă diavol, stăpâneşte apele, este patron al marinarilor şi brutarilor, apără soldaţii în război, ajută văduvele, orfanii, fetele sărace şi victimele sistemului judiciar. Se spune că Moşul are mare trecere pe lângă Dumnezeu şi că, atunci când se deschide cerul, la miezul nopţii de Crăciun, poate fi văzut stând alături de El la masa împărătească. De ziua Sfântului se citeşte Acatistul Sfântului Ierarh, existând credinţa că aduce alinarea suferinţelor sau necazurilor.
Poporul român are o evlavie aparte pentru Sfântul Ierarh Nicolae, fiindu-i închinate colinde şi multe tradiţii frumoase. Nicolae este unul dintre numele cele mai îndrăgite şi mai răspândite. Numele este format din cuvintele greceşti nike – victorie, biruinţa şi laos – popor, om ce face parte dintr-un popor victorios.
