Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii: „Întru această zi, prăznuim pe însusi Preasfântul şi de viaţă făcătorul şi întru tot puternicul Duh, Care este unul din Treime Dumnezeu”.

După ce Sfinții Apostoli au primit Duhul Sfânt, trăgând sorți, s-au dus în toate părțile pământului să vestească Evanghelia mântuirii și credința în Iisus Hristos, începând de la Ierusalim.

Pogorârea Duhului Sfânt este descrisă în cartea „Faptele Apostolilor”. Se spune că “Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi de foc”.

După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învăţătura Mântuitorului şi altor neamuri, în diferite limbi. S-au făcut înţeleşi de toţi iudeii veniti la Ierusalim din tot Orientul. Pentru că nu au putut să-şi explice de ce apostolii puteau predica în graiuri diferite, pelerinii i-au acuzat că ar fi „plini de must”, adica beţi.

În aceeaşi zi a Pogorârii Duhului Sfânt, în urma predicii apostolului Petru, 3.000 de „suflete” au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate creştină.