Pe 27 iunie 2025, sistemul sanitar românesc se află într-un punct critic, confruntându-se cu un fenomen care escaladează de la an la an: plecarea masivă a medicilor și asistenților medicali în străinătate. Deși criza personalului medical este discutată de ani buni, datele recente arată o accelerare periculoasă a fenomenului, cu impact direct asupra funcționării spitalelor și calității serviciilor medicale.
În ultimele 12 luni, peste 4.200 de medici români au solicitat certificate de conformitate – un document esențial pentru a putea profesa într-o altă țară din Uniunea Europeană. Această cifră este cea mai mare din ultimii cinci ani și depășește inclusiv perioada imediat post-pandemică. Franța, Germania, Belgia și Irlanda sunt principalele destinații pentru medicii care aleg să plece, atrași de salarii de cinci ori mai mari, condiții de muncă moderne și respect profesional.
Spitale cu secții pe jumătate închise
Situația din spitale este deja vizibilă. În mai multe județe, printre care Tulcea, Vaslui, Mehedinți și Harghita, secțiile de urgență, pediatrie și chirurgie funcționează cu personal sub limita minimă legală. Există spitale în care un singur medic este nevoit să asigure gărzi neîntrerupte sau să coordoneze întreaga activitate a secției. În zonele rurale, lipsa medicilor de familie devine o problemă gravă: în unele comune, nu există niciun medic permanent, iar pacienții trebuie să parcurgă zeci de kilometri pentru un consult de bază.
Medicii tineri nu mai văd un viitor în țară
Sistemul de rezidențiat, care ar trebui să asigure formarea noii generații de medici, este și el în impas. Mulți dintre tinerii absolvenți de medicină își finalizează studiile deja cu gândul plecării. Lipsa dotărilor, presiunea psihică, birocrația excesivă și lipsa unei perspective de carieră echilibrată contribuie decisiv la această alegere. În plus, salariile din sistem, deși majorate în ultimii ani, nu reușesc să țină pasul cu inflația și costurile tot mai mari din marile orașe.
Pacienții așteaptă mai mult, primesc mai puțin
Consecințele asupra pacienților sunt directe și vizibile: timpii de așteptare în camerele de gardă cresc, numărul internărilor amânate este în creștere, iar cazurile grave sunt preluate cu întârziere. Pacienții din zonele defavorizate sunt cei mai afectați, întrucât mobilitatea redusă și lipsa infrastructurii îi împiedică să ajungă rapid la centrele medicale mari.
Soluții amânate și proiecte blocate
Deși Ministerul Sănătății a anunțat anul trecut un program de stimulente financiare pentru cadrele medicale care aleg să lucreze în zonele defavorizate, implementarea acestuia este întârziată. În paralel, proiectul de lege care ar permite contracte speciale pentru „medicii de provincie” stagnează în Parlament din cauza lipsei de consens politic.
Spitale renovate, dar fără personal
România riscă să se afle într-un paradox periculos: spitale renovate cu fonduri europene, dar fără personal care să le opereze. În lipsa unor măsuri concrete și urgente, sistemul sanitar se îndreaptă spre un colaps funcțional, în care nici pacienții, nici medicii nu mai găsesc speranță sau soluții viabile.
