Ucraina și întreaga comunitate ortodoxă marchează astăzi trecerea în neființă a uneia dintre cele mai proeminente și controversate figuri religioase ale ultimului secol. Patriarhul Filaret (Denisenko), cel care a condus eforturile de independență a Bisericii Ucrainene față de Moscova, a încetat din viață la onorabila vârstă de 97 de ani, lăsând în urmă o moștenire ce a definit identitatea spirituală a Ucrainei moderne.
Vestea a fost confirmată prin canalele oficiale ale Bisericii, care au anunțat cu profundă tristețe că „Preafericitul Patriarh Filaret s-a mutat la Domnul”. Moartea sa încheie un capitol lung și tumultuos de istorie ecleziastică, marcat de o viață dedicată serviciului religios la cele mai înalte paliere, de la conducerea Bisericii Ruse în perioade critice, până la proclamarea independenței spirituale a Kievului.
O carieră la vârful ierarhiei: Între Moscova și Kiev
Născut în 1929, Filaret a parcurs toate treptele ierarhiei ortodoxe într-o perioadă în care religia se afla sub presiunea regimului sovietic. Puțini își mai amintesc astăzi că, la un moment dat, acesta a fost unul dintre principalii candidați la scaunul de Patriarh al Moscovei, ocupând funcția de locțiitor de patriarh după moartea lui Pimen, în 1990.
Totuși, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice, viziunea sa s-a schimbat radical. Filaret a devenit principalul promotor al unei biserici ucrainene autocefale, argumentând că un stat independent are nevoie de propria structură bisericească, separată de influența politică și religioasă a Rusiei.
Arhitectul independenței spirituale a Ucrainei
În 1992, Filaret a fondat Patriarhia Kievului, act care i-a atras excomunicarea din partea Bisericii Ortodoxe Ruse în 1997. Timp de decenii, el a condus această structură nerecunoscută oficial de restul lumii ortodoxe, până în anul 2018, când demersurile sale au culminat cu decizia istorică a Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol de a ridica anatema și de a recunoaște dreptul Ucrainei la o biserică proprie.
Chiar dacă în ultimii ani au existat tensiuni între el și noua structură a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei privind modul de organizare și autoritatea internă, rolul său de „părinte spiritual” al independenței religioase ucrainene rămâne de necontestat pentru mulți cetățeni și lideri politici.
O moștenire ce va fi analizată de istorie
Patriarhul Filaret a rămas o voce activă până aproape de sfârșitul vieții, fiind adesea implicat în discuții ce priveau nu doar religia, ci și reziliența poporului ucrainean în fața provocărilor externe. Moartea sa la vârsta de 97 de ani este privită ca sfârșitul unei ere de tranziție, în care Biserica din Ucraina a încetat să mai fie o ramură a Moscovei pentru a deveni un pilon al suveranității naționale.
Autoritățile de la Kiev și reprezentanții cultelor religioase urmează să anunțe detaliile funeraliilor, fiind așteptat ca mii de credincioși să îi aducă un ultim omagiu celui care a definit drumul spiritual al Ucrainei în ultimele trei decenii.