Potrivit unui raport important realizat de Eurofound, aproximativ unul din cinci angajați din UE declară că este contactat în probleme legate de muncă în afara programului normal de mai multe ori pe lună, ceea ce duce la un stres suplimentar semnificativ și consolidează cultura disponibilității permanente.
Extinderea muncii la distanță, combinată cu volatilitatea continuă și concedierile de pe piața globală a muncii, a estompat tot mai mult limitele unui program de lucru rezonabil. Drept urmare, milioane de europeni constată că activitatea profesională le ocupă tot mai mult din timpul personal. „Always-On Workforce Report 2026” (Raportul privind forța de muncă mereu conectată), realizat de compania de recrutare MyPerfectCV, evidențiază faptul că peste jumătate dintre angajații britanici lucrează zilnic peste programul normal.
Contactul în afara orelor de program: o cauză majoră a stresului
Aproximativ 59% dintre angajații europeni chestionați de Eurofound au declarat că resimt stres la locul de muncă întotdeauna sau aproape întotdeauna. Studiul a relevat că frecvența cu care angajații erau contactați în afara programului normal de lucru a fost direct legată de niveluri mai ridicate de stres.
În schimb, doar 17% dintre angajații care nu au fost niciodată contactați în afara orelor de program au raportat stări de stres. De asemenea, potrivit unei analize recente a sondajului privind forța de muncă din Marea Britanie (UK Labour Force Survey), realizată de Trades Union Congress (TUC), aproximativ 3,5 milioane de angajați britanici – adică unul din opt – au efectuat în mod regulat ore suplimentare neplătite anul trecut, generând o valoare estimată la 28,5 miliarde de lire sterline (33,3 miliarde de euro) sub formă de muncă neplătită. Prin urmare, cultura disponibilității permanente – tot mai răspândită – are un impact semnificativ asupra sănătății mintale și a echilibrului dintre viața profesională și cea privată.
Volumul mare de muncă a fost principalul factor care a dus la contactarea angajaților în afara orelor de program în Europa, potrivit Eurofound, menționat de euronews.com. În special angajații care lucrează de la distanță s-au confruntat cu dificultăți în a stabili limite clare, fiind mai expuși orelor suplimentare, programelor neregulate și situațiilor în care sarcinile profesionale au pătruns în timpul liber, totul pe fondul așteptării ca aceștia să rămână permanent disponibili.
„În rândul angajaților cu program flexibil de începere și încheiere a activității, 64% declară că sunt contactați în afara orelor de program cel puțin ocazional, comparativ cu 49% dintre cei cu program standard. O tendință similară se observă în funcție de locul de muncă: 63% dintre cei care lucrează de la distanță raportează astfel de contacte, față de 48% dintre angajații care lucrează exclusiv la sediul angajatorului”, se arată în studiul Eurofound.
O combinație de factori operaționali, personali și culturali îi împiedică pe angajați să se deconecteze complet
Conform raportului, 92% dintre angajații din Regatul Unit întâmpină dificultăți în a se deconecta mental în timpul liber, o cifră mult peste media europeană de 78%. De asemenea, 88% au declarat că se simt anxioși sau vinovați atunci când solicită concediu.
O combinație de factori operaționali, personali și culturali îi împiedică pe angajați să se deconecteze complet; printre aceștia se numără teama de a nu rata ceva important (FOMO), așteptările conducerii, aplicațiile de lucru instalate pe telefoane și îngrijorarea de a fi percepuți ca fiind ușor de înlocuit. Ce măsuri iau țările europene în această privință?
În efortul de a proteja mai bine echilibrul dintre viața profesională și cea privată, mai multe țări europene – printre care Franța, Italia, Belgia, Spania, Portugalia, Irlanda, Grecia și Luxemburg – au introdus măsuri legislative, reglementări privind munca sau coduri de conduită la locul de muncă. Acestea vizează limitarea contactării angajaților în afara orelor de program și garantarea dreptului acestora la odihnă.
Măsurile variază de la legi care consfințesc dreptul legal la deconectare și amendamente la codurile muncii, până la contracte colective de muncă și coduri de bune practici fără caracter obligatoriu. În schimb, Regatul Unit nu dispune în prezent de o legislație specifică și autonomă privind dreptul la deconectare.
În ciuda acestor progrese, implementarea și aplicarea efectivă a normelor rămân dificile. Abordările naționale diferă considerabil, generând un peisaj legislativ fragmentat la nivelul Europei. De asemenea, angajatorii trebuie să facă față unor culturi organizaționale adânc înrădăcinate, care impun o disponibilitate permanentă, în timp ce munca în sistem hibrid, colaborarea internațională și echipele transfrontaliere pot îngreuna stabilirea unor limite clare între timpul de lucru și viața personală.
Acest lucru este valabil în special pentru managerii de nivel superior și pentru angajații cu programe de lucru flexibile, ale căror roluri implică adesea programe neregulate, o autonomie sporită și colaborarea între diferite fusuri orare.