Vicepreşedintele Institutului Naţional de Statistică (INS), Silviu Vîrva, a avertizat că îmbătrânirea populaţiei României va avea consecinţe importante asupra pieţei muncii, sustenabilităţii sistemului de pensii, sănătăţii şi protecţiei sociale.
Silviu Vîrva a participat, pe 9 noiembrie, la prima ediţie a conferinţei „România după 60”, organizată de Centrele ECHO, împreună cu Institutul de Îmbătrânire Activă, sub patronajul Subcomisiei de Populaţie şi Dezvoltare din cadrul Senatului României. Evenimentul şi-a propus să aducă în centrul agendei publice una dintre marile provocări ale României, respectiv construirea unui sistem de îngrijire pe termen lung care să răspundă nevoilor reale ale persoanelor vârstnice.
Conform datelor provizorii ale INS, la 1 ianuarie 2026, populaţia rezidentă a României era de 19 milioane de persoane, aflându-se pe un trend descendent. Un sfert (25,7%) era reprezentat de persoane în vârstă de peste 60 de ani, respectiv 4,89 milioane de persoane. Femeile reprezentau majoritatea acestei categorii de populaţie, cu o pondere de 58,7%. Numărul naşterilor şi cel al deceselor înregistrate au scăzut în luna septembrie a acestui an, iar sporul natural s-a menţinut negativ, în condiţiile în care numărul deceselor a fost de 1,4 ori mai mare decât cel al născuţilor-vii, potrivit datelor publicate marţi de Institutul Naţional de Statistică.
Ca o consecinţă, România va avea o populaţie activă mai redusă, ceea ce poate genera dificultăţi de recrutare, deficit de personal în anumite sectoare şi presiuni asupra costurilor salariale. Referitor la poziţionarea pe piaţa muncii, pentru segmentul de populaţie de peste 60 de ani, în anul 2025, rata de ocupare era de 38,5% pentru persoanele de 60-64 de ani, de 5,2% pentru cele de 65-69 de ani şi de 1,1% pentru cele de 70-74 de ani, în condiţiile în care, la nivel naţional, România înregistra o rată de ocupare de 48,3%.
„Pot spune, astfel, că îmbătrânirea populaţiei nu este doar o provocare demografică. Este o provocare economică, socială şi instituţională, care impune regândirea modului în care organizăm îngrijirea pe termen lung”, a adăugat reprezentantul INS. „Trebuie să investim mult mai mult în prevenţie. Pentru că obiectivul nu poate fi doar să îngrijim mai bine persoanele care au devenit dependente, ci şi să prevenim sau să întârziem, pe cât posibil, apariţia dependenţei. România nu trebuie doar să se pregătească pentru o populaţie mai îmbătrânită, ci trebuie să se pregătească pentru o societate în care îngrijirea persoanelor vârstnice devine o responsabilitate comună, care necesită politici publice, resurse, infrastructură, personal calificat şi parteneriate între sectorul public şi cel privat”, a concluzionat vicepreşedintele INS.