Azi noapte, mii de oameni din municipiul Voluntari au plecat să se roage Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași. S-au strâns, prima dată, în curtea cea mare a Catedralei din orașul de lângă București, tot cu hramul Cuvioasei. După o slujbă de binecuvântare, pelerinii au urcat, în liniște, în 160 de autocare ce au luat calea Iașiului. Cu ei au plecat spre Iași necazuri, frământări și speranță.
În centrul orașului se vede lumină multă. Becurile colorează în galben strălucitor biserica cea mare a Voluntariului – unde protectoare este Cuvioasa. În jur, străzile Voluntariului au amuțit, dinspre Catedrală se simte un murmur înfundat. De peste tot apar grupuri – câte doi, câte zece. Curg de pe toate străzile vorbind “d-ale casei”. Oamenii sunt obosiți, cei mai mulți au fost la muncă. Acum se pregătesc de unul dintre cele mai importante momente ale lor: pelerinajul organizat de Primăria Voluntari. Nu e prima oară când lumea din noul municipiu al Ilfovului merge, organizat, la Iași să se roage. Prima dată, acum mai bine de trei ani, nu erau așa mulți. Cu timpul, numărul pelerinilor a crescut, lumea cere cât mai multe locuri în autobuze. Sunt chiar unii care așteaptă drumul către Cuvioasă un an întreg. Ca și moșul Dumitru.
Bătrânul zice că are operație grea. I-au tăiat doctorii pieptul acum ceva ani, i-au umblat înăuntru prin măruntaie. Cică i-au întors ceasul (inima adică) – „se stricase un arc. O venă, bre, ce nu știi de glumă”. Moșul hâtru nu prea se simte în putere de ceva vreme. Dar, așa zice, de când merge la Sfânta – „să tot fie trei ani de atunci” – parca se întâmplă ceva. “Nu pot explica, parcă intră în mine o putere mare. Plec piftie, mă întorc voinic. Se termină bacteria, la anul iar mă duc la Sfânta. Să scrieți așa: să-i dea Dumnezeu sănătate ăluia care a avut ideea asta. Că dacă nu era… cine știe, mai trăiam io acu’?”.
„Uite dom’le, ca la nemți…”
Primăria Voluntari a anunțat că ora de adunare a celor care doresc să meargă la Iași este opt, pe seară. La șapte, cu o oră înainte, locul mare din fața Catedralei orașului era plin. Era lume de toată – de la copii de câțiva ani, la bătrâni ce abia se țineau în bastoane. Unii cărau câte un rucsac, mulți aveau plase și pungi mari. Majoritatea aveau câte o cărticică de rugăciuni și toți duceau câte ceva în buzunare sau gentuțe – lucruri de pus la racla Cuvioasei. În ele, oamenii își puseseră nădejdea că Sfânta îi va ajuta. Una, deloc în vârstă avea baticul tras pe cap, sub el se vedea că e chilugă – femeia mergea la Cuvioasa să o scape de cancer. Lângă ea, o bătrână citea din Psalmi, zicea că își pune sufletul la Parascheva pentru fata ei, cu boală grea, medicii nu i-au dat de cap. Mai încolo, trei bărbați vorbeau de minunile de anul trecut: “știi fata aia cu tăietură la picior, de nu putea să umble. Acuma are și copil”.
Dinspre tot orașul tot mai vin. “Bună seara!’, salutul e ca o parolă, toată lumea își dă binețe – “Plecăm? Plecăm! Doamne ajută!”. După prietenii, după cunoștințe sau neamuri oamenii dau spre curtea Catedralei. Locul e îngrijit și supravegheat de polițiști și de paza orașului. Mai în spate sunt mulți puști. Politicoși, veseli, tinerii poartă ecusoane mari și colorate. S-au oferit voluntar pentru funcția de “coordonator”. Sunt cei care au grijă de oameni – fiecare autocar are alocat câte un număr de oameni și un număr de identificare. De la cel mic la cel bătrân primește, fiecare, ecusoane colorate – scrie pe ele “Pelerinaj la Sfânta Cuvioasă Parascheva”. Mai poartă anul și numărul autobuzului alocat. “Uite dom’le, ca la nemți. Ordine, disciplină, bravo, nene”, comentează unul, pus la vorbă cu “vedeta” locului – nea Gică, suporterul–simbol al echipei de fotbal din Voluntari.
De după gard, una e ciudoasă. Nu poate ajunge cu tot orașul la Iași, are tură la muncă. “Chiar îmi pare rău”, zice femeia și bate cruce mare, pravoslavnică spre crucea bisericii. “Deie Domnul să te ajute. Lasă, fată, nu te supăra, dau eu rugăciune pentru tine”, îi aruncă încurajare o vecină
Lume și necazuri
“Hai, că ajungem, hai că ajungem” abia merge o femeie pe care picioarele nu prea o mai ajută. Pășește greu, noroc cu bodyguarzii Primăriei și cei de la serviciul medical. Femeia ajunge la grupul la care era repartizată după ce vede pancarta: “Autocarul 83”. Se apropie de ora slujbei, nu mai ai unde să arunci ac în curtea cea întinsă a Catedralei. Și dinspre oraș tot mai vin. Treci prin mulțimea care se adună, auzi frânturi: “…și apoi vă potoliți și vă puneți la casa voastră…” , “…da, mă nene, am ajuns să vorbesc singur, s-a dus, a plecat cu Mari, a luat tot din casă…“, „….uite, de când m-au dat afara nimic nu găsesc, nimic tanti”, „…rău e, fată, mă târâie prin tribunal. Da, fată, pentru pârlitura aia de teren…”, “…ferească Dumnezeu, nu mai poate merge, îl țin la pat…”. Ici și colo mai vezi și lacrimi, pe la întuneric sclipește lumina unui mobil. Bărbatul ține lanterna aprinsă ca nevastă-sa să poată citi din Cartea Sfântă. Mai spre colt, Valerică plânge cu lacrimi mari: “Mă duc la Sfânta că nu mai pot. Lucrez pe câmp, ce scot, dau la copii. Ăia mici, sunt șase, merg la școală, la grădiniță, le trebuie. O dată la lună cumpăr o bucățică de carne. Mă întreabă nevasta: <<Valerică, da’ tu nu mănânci?>> Ce să mănânc, măi femeie? Lasă, am mâncat destul în viața asta”. Pentru omul ăsta, pelerinajul la Iași este cam ultima soluție. E emoționat, strivește între buze un chiștoc: “Ce fac cu tutunul? Ei, gata de acum. Aș fi porcul porcilor dacă aș trage tutun acolo”
„Poate dispare dintre noi vrajba!”
Se face târziu, lumea amuțește. Florentin Pandele, primarul municipiului Voluntari a venit să îi salute pe oameni. Lumea cere să-l audă, edilul le spune: “E o mare bucurie ce se întâmplă acum, aici. Așa cum a fost în fiecare an. Pentru mine este și o apăsare. Eu vreau să știu de fiecare dintre voi. Să ștriu că ați plecat bine, v-ați întors bine. Fiecare!”. Primarul se întristează un pic: “Nu pentru toți e o bucurie acest pelerinaj. Pentru cei care se luptă împotriva binelui nu e deloc o bucurie. Și aceștia nu sunt puțini. Parcă de la an la altul sunt tot mai mulți. Îi deranjează extraordinary de mult faptul că cei din acest oraș merg aproape o noapte întreagă ca să se roage lui Dumnezeu și să o întâlnească pe Cuvioasa Parascheva. Care este ocrotitoarea acestui oraș”. Edilul recunpaște că sunt din ce în ce mai multe presiuni asupra lui pentru a opri pelerinajul, multe venind din partea opozanților politici. Lumea toată aplaudă când Florentin Pandele le spune că este primar al Voluntariului de 27 de ani, iar pelerinajul spre ocrotitoarea urbei “îl facem din inimă”. “Acum mergeți la Sfânta” – le spune primarul oamenilor – “rugați-vă pentru voi, pentru ai voștri, rugați-vă și pentru orașul ăsta”. În ultima vreme, unii din politică au crezut că își fac ceva capital dacă atacă urbea, “dar eu, vă asigur, o să fiu paratrăznetul vostru”: “rugați-vă, poate dispare dintre noi vrajba, poate apare înțelegerea, poate devenim mai buni și…de ce nu?…poate ne salvăm”. Oamenii tac, se gândesc. Încet, grup după grup, pelerinii se topesc spre autocarele care să-i ducă spre marea lor nădejde, Cuvioasa Parascheva.
