România deține o nedorită poziție de lider în Uniunea Europeană în ceea ce privește costul finanțării statului. În timp ce majoritatea țărilor membre au reușit să își mențină stabil costul mediu al datoriei publice guvernamentale sau au înregistrat creșteri ușoare, România a înregistrat cele mai mari procente din blocul comunitar, conform celor mai recente date publicate de Oficiul European pentru Statistică (Eurostat).
Topul costurilor: Unde se situează România
România a raportat un cost mediu al datoriei publice guvernamentale de 5,2%, clasându-se pe primul loc în UE. Spre comparație, vecinii din regiune și marile economii europene au costuri de finanțare de 4,5% (Polonia), 3,1% (Cehia), 1,8% (Germania) sau 1,4% (Irlanda).
Pe lângă faptul că avem deja cele mai mari dobânzi, România împarte cu Lituania și Danemarca și cea mai mare creștere a acestui indicator, cu un avans de 0,3 puncte procentuale (pp) față de anul precedent. La polul opus, țări precum Estonia (-0,8 pp) și Suedia (-0,3 pp) au reușit chiar să își reducă semnificativ costurile de finanțare.
Vulnerabilitatea valutară: Dependență uriașă de euro și dolari
O altă problemă majoră semnalată de Eurostat este expunerea la riscul valutar. România este una dintre singurele două țări din Uniunea Europeană (alături de Bulgaria) unde mai mult de jumătate din datoria publică este contractată în valută. Aici, vecinii de la Sud stau mai rău. În Bulgaria, 75% din datoria publică este în valută, iar la noi, 53%.
Prin comparație, alte state din afara zonei euro au o dependență mult mai mică de monedele străine: Ungaria are 32% din datorie în valută, Polonia 26%, iar Danemarca doar 24%. Această pondere de 53% lasă finanțele României extrem de expuse în cazul unor fluctuații nefavorabile ale cursului de schimb.
Tabloul general al datoriei în UE: Cât de mari sunt restul economiilor?
Deși România plătește cele mai mari dobânzi, volumul total al datoriei noastre raportat la Produsul Intern Brut (PIB) se află încă sub plafonul european de 60%, situându-se la aproximativ 59,3%. Există și cazuri mai rele. 12 din cele 27 de state membre depășesc pragul de alarmă de 60% dătorie/PIB. Dintre acestea, 5 sunt în stare critică, având datorii care depășesc 100% din PIB: Grecia (146,1%), Italia (137,1%), Franța (115,6%), Belgia (107,9%) și Spania (100,7%). La polul opus, cele mai disciplinate state sunt Estonia (24,1% din PIB) și Luxemburg (26,5%).
Deși România nu are cea mai mare datoria totală din Europa ca volum, investitorii și piețele financiare ne percep ca fiind un debitor cu risc ridicat. Din acest motiv, statul român este obligat să plătească cele mai mari dobânzi din întreaga Uniune Europeană pentru banii pe care îi împrumută ca să acopere cheltuielile publice și deficitele.
De ce plătește România dobânzi atât de mari
Faptul că România se împrumută la cele mai mari costuri din Uniunea Europeană nu este o întâmplare, ci rezultatul direct al unor dezechilibre macroeconomice structurale care s-au acumulat în ultimii ani. Atunci când investitorii internaționali (bănci, fonduri de pensii, fonduri de investiții) împrumută bani unui stat, ei evaluează riscul. Cu cât riscul perceput este mai mare, cu atât dobânda cerută este mai ridicată.
Principalele cauze economice și fiscale ce explică situația sunt reprezentate de un deficit fiscal cronic (România cheltuiește mai mult decât încasează) și se află astfel în procedură de deficit excesiv din partea Comisiei Europene. Iar asta încă de dinainte de pandemie. Statul român are un dezechilibru masiv între veniturile bugetare și cheltuieli. Peste 80% din veniturile fiscale ale României se duc pe salariile din sectorul public și asistența socială (pensii), fapt ce lasă foarte puțin spațiu de manevră pentru investiții sau pentru reducerea deficitului fără reforme dureroase.
Apoi este vorba despre deficitul de cont curent, întrucât importă mult mai multe bunuri și servicii decât exportă, fapt ce pune presiune pe cursul valutar și arată o lipsă de competitivitate economică, aspect ce nu scapă vederilor agențiilor de rating.
România e în stare de vulnerabilitate majoră, iar o criză valutară externă ar putea prăbuși capacitatea statului de a-și plăti datoriile. Marile agenții de rating (S&P, Moody’s, Fitch) mențin ratingul de credit al României pe ultima treaptă recomandată investițiilor (investment grade), cu o perspectivă adesea fragilă. O singură retrogradare ar plasa titlurile de stat ale României în categoria „junk” (active speculative/toxice).
Nu în ultimul rând, problemele derivă și din inflația persistentă și politica monetară deficitară. România a avut în ultimii ani una dintre cele mai mari rate ale inflației din Uniunea Europeană, iar pentru a tempera creșterea prețurilor, Banca Națională a României (BNR) a menținut o dobândă de politică monetară ridicată, care a ținut departe eventualii cumpărători/investitori în titluri de stat (al căror randament e sub rata inflației).
O ultimă problemă – sau poate prima – este cea a slabei colectări a taxelor și dimensiunile necunoscute ale evaziunii fiscale. România are una dintre cele mai mici ponderi ale veniturilor fiscale în PIB din întreaga Uniune Europeană (în jur de 27-28%, față de o medie europeană de peste 40%). În acest context, evaziunea fiscală ridicată (în special la TVA) și nenumăratele excepții din Codul Fiscal fac ca statul să nu strângă suficienți bani, deși economia crește. Din nou, investitorilor nu le scapă aspectul și pot obsera cum statul nu este capabil să își colecteze eficient propriile resurse, ceea le doboară încrederea în solvabilitatea sa pe termen lung.