Astăzi, 19 iunie, este marcată Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței Sexuale în Conflicte. O zi de reflecție, dar mai ales de confruntare cu una dintre cele mai atroce forme de tortură folosite în războaiele din întreaga lume: violul.
Instituită de ONU în 2015, ziua are menirea de a recunoaște drama victimelor și de a cere măsuri urgente pentru protecție, justiție și reabilitare. Tema anului 2025: „Breaking the Cycle, Healing the Scars” – un apel la conștientizarea efectelor pe termen lung asupra victimelor și generațiilor care urmează.
O realitate greu de suportat: cifrele tragediei
Potrivit celui mai recent raport ONU: • În 2023, au fost raportate 3.622 de cazuri confirmate de violență sexuală în conflicte, în creștere cu 50% față de anul precedent. • 95% dintre victime au fost femei și fete, iar 1.186 dintre acestea erau copii. • În majoritatea cazurilor, autorii au fost soldați, polițiști, membri ai milițiilor sau trupe paramilitare.
Unde se întâmplă aceste orori – astăzi
Congo: • În doar cinci luni, peste 17.000 de supraviețuitoare au primit asistență medicală în provincia Nord-Kivu. • MSF estimează că o femeie este violată la fiecare 30 de minute în această regiune.
Sudan: • Organizațiile umanitare vorbesc de peste 4.400 de victime doar în 2023. • UNICEF a documentat 221 cazuri de viol asupra copiilor în primele luni ale lui 2024. Unele victime au sub 12 ani.
Ucraina: • De la începutul conflictului cu Rusia, ONU a documentat 154 de cazuri investigate de violență sexuală, însă cifrele reale sunt mult mai mari. • Victimele au între 4 și 80 de ani.
Violența sexuală în război nu este o noutate.
În 1945, în plin haos postbelic, istoricii estimează că soldații sovietici au violat între 500.000 și 2 milioane de femei germane, doar în primul an de ocupație. În Asia, armata japoneză a forțat peste 200.000 de femei coreene și chineze să devină sclave sexuale – cunoscute drept “comfort women”. În Bosnia, în anii ’90, peste 20.000 de femei musulmane au fost victime ale violurilor în masă, organizate în „centre de detenție sexuală”. Iar în Rwanda, violul a fost recunoscut oficial ca act de genocid, în premieră mondială.
România: departe de front, aproape de tăcere • 42% dintre femeile din România declară că au suferit o formă de violență fizică sau sexuală de-a lungul vieții. • În 2022, au fost raportate peste 650 de cazuri de violență sexuală în familie. • Există 10 centre pentru victime în toată țara, dar foarte multe cazuri rămân neraportate, din rușine sau frică.
Cuvinte care zguduie
„Violența sexuală în conflicte nu este un efect secundar al războiului. Este o armă. Și trebuie tratată ca atare.” — UNFPA, 18 iunie 2025
„Traumele violenței se transmit din generație în generație. Rușinea nu aparține victimei, ci agresorului.” — António Guterres, Secretar General ONU
Ce trebuie făcut? Rupe tăcerea.
Conștientizarea este doar primul pas. Urmează acțiunea: • Lege, protecție, centre reale de sprijin. • Și, mai ales, voce pentru cele care au fost reduse la tăcere.
Astăzi, 19 iunie, avem datoria să vorbim. Să recunoaștem. Să condamnăm. Pentru că violul nu este un subiect tabu. Este o crimă.
