Astăzi, 27 august, Republica Moldova marchează un reper istoric fundamental: 35 de ani de la adoptarea Declarației de Independență față de Uniunea Sovietică. Atunci, la doar câteva zile după eșecul puciului anti-Gorbaciov de la Moscova, Parlamentul Republicii Moldova a votat Declarația de Independență, punând capăt apartenenței republicii la URSS. Momentul este marcat de festivități naționale, parade militare și ceremonii diplomatice la Chișinău. Dincolo de caracterul festiv, atmosfera politică este marcată de ecoul puternic al ședinței solemne organizate ieri în plenul Parlamentului Republicii. În acest cadr și-a găsit locul potrivit un apel deschis pentru Unirea cu România, apel ce a readus în prim-plan cea mai fierbinte dilemă identitară și geopolitică a spațiului dintre Prut și Nistru.
Trei decenii și jumătate de căutări
Declarația de Independență adoptată la 27 august 1991 de către Parlamentul de la Chișinău a pus capăt deceniilor de ocupație sovietică. Documentul fondator a consfințit atunci revenirea la limba română ca limbă de stat și la alfabetul latin, ancorând simbolic noul stat suveran în spațiul istoric românesc.
Parcursul celor 35 de ani nu a fost însă unul liniar. Republica Moldova s-a confruntat cu vulnerabilități geopolitice și de securitate (conflictul actualmente înghețat din regiunea transnistreană și prezența nelegitimă a trupelor ruse pe teritoriul său). De asemenea, dezvoltarea Moldovei a fost blocată în toți acești ani de o instabilitate politică accentuată, de dependența energetică și mai ales de guvernările care au oscilat între Est și Vest pentru a capota aproape de fiecare dată în fața șantajului economic al Moscovei. Drept urmare, Moldova e și acum în criză identitară, însă pare decisă mai mult către o „ancorare” europeană și caută statutul de țară candidată la UE.
Reîntregirea ca scurtătură spre securitate și prosperitate
În ședința solemnă a Parlamentului consacrată marcării celor 35 de ani de independență, luările de cuvânt și discursurile politice au depășit cadrul formal al bilanțului. Mesajele care au cerut Unirea Republicii Moldova cu România au formulat o alternativă directă și pragmatică la parcursul anevoios de aderare la UE.
Ședința s-a desfășurat în sala conservată a Parlamentului anilor`90 în care, în urmă cu 35 de ani, a fost votată Declarația de Independență a Republicii, iar deputați precum Alexandru Arseni, au cerut cu subiect și predicat unirea cu România. Desigur, pro-rușii conduși de Igor Dodon au boicotat ședința.
Dezideratul unionist, greu de anticipat și aproape imposibil de realizat – din prea multe motive, ar prezenta avantaje pe care Moldova le urmărește fervent în contextul războiului din Ucraina și al amenințărilor hibride tot mai agresive din partea Federației Ruse. Acestea sunt reprezentate de garanții de securitate și o integrare europeană pe „modul rapid”. În primul rând, reunificarea cu România reprezintă singura cale prin care teritoriul dintre Prut și Nistru ar intra instantaneu sub scutul de protecție al alianței euro-atlantice. Apoi, Unirea ar oferi cetățenilor Republicii Moldova statutul automat de cetățeni UE, eliminând anii de reforme instituționale și negocieri de aderare. Reîntregirea istorică și culturală sunt astfel în plan secund în prezent, limba, istoria și tradiția fiind azi depășite de interese de securitate, economice și sociale.
Alexandru Arseni: Independența ca prim pas spre unire
Momentul de ieri din Parlamentul Moldovei a adus aminte de efervescența declarării independenței, de podurile de flori și toate acțiunile care anunțau o reunificare care nu s-a mai produs. De atunci, Moldova a optat în mod repetat pentru Est, a votat dec cele mai multe ori comuniștii și rușii. Acum, cu o echipă pro-occidentală la putere, vocea națiunii s-a putut face din nou auzită. Deputați ai primului Parlament al Moldovei independente i-au cerut președintei Maia Sandu să ducă la bun sfârșit proiectul unirii cu România – un proiect căruia, potrivit lor, i s-a pus baza prin votarea Declarației de Independență: „Proclamarea independenței a însemnat eliberarea de sub ocupație sovietică și revenirea la situația de până la ocupație – iunie 1940, când Basarabia era parte a României”, a menționat deputatul primului Parlament, Alexandru Arseni, citat de Deutsche Welle. El a insistat asupra lichidării consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la Moscova pe 23 august 1939, care a creat cadrul geopolitic pentru cedarea Basarabiei către URSS.
„Astăzi, onorată doamnă președintă, în virtutea evoluției, dumneavoastră aveți coroana în mână, pe care aveți tot dreptul și binecuvântarea să o puneți pe actul reîntregirii neamului românesc în grădina Maicii Domnului”, a menționat Alexandru Arseni la finalul discursului său.
Între ideal și realitate geopolitică
Deși apelul la Unire a sunat extrem de articolat la Chișinău și este dublat (mai degrabă din oblligație istorică) și la București, poziția oficială a conducerii de la Chișinău rămâne axată pe drumul integrării europene ca stat suveran.
Parteneriatul strategic dintre România și Republica Moldova este la un nivel istoric de cooperare — de la conexiuni energetice și infrastructură rutieră, până la sprijin financiar masiv acordat de București, fapt ce supără pro-rușii din ambele state. Cert este că la 35 de ani de la proclamarea independenței, Moldova nu mai este statul incert din anii ’90, dar se află din nou la o răscruce istorică. Are de ales între a-și desăvârși parcursul de dezvoltare ca membru independent al Uniunii Europene sau de a-și împlini destinul alături de România, dacă va alege scurtătura istorică a Reîntregirii. Răspunsul depinde mai mult ca niciodată de voința cetățenilor săi și de capacitatea de a rezista presiunilor externe.