Comisia Electorală Centrală din Israel a publicat rezultatele finale ale alegerilor naționale pentru Parlament (Knesset). Alegerile s-au încheiat așa cum era de așteptat, fără un câștigător clar și fără un deznodământ liniștitor pentru scena politică a unei țări profund divizate.
Câștigător la urne este partidul Likud (27 de mandate) și blocul politic ce îl sprijină pe Benjamin Netanyahu (53 de mandate), însă victoria este una insuficientă întrucât nu este atinsă majoritatea parlamentară de 61 de locuri în Knesset. De cealaltă parte, opoziția, raliată în jurul lui Gadi Eisenkot, a strâns 48 de mandate, din care 21 sunt ale partidului condus de acesta, Yashar.
Fără o majoritate confortabilă în spatele său, Netanyahu intră într-o perioadă de luptă politică acerbă pentru supraviețuire. Se poartă deja negocieri, de către ambele tabere, în vederea formării unei majorități, iar cea a lui „Bibi” are un aparent avantaj numeric. Acesta poate fi răsturnat însă foarte ușor.
Dilema alianței cu arabii
Pentru ambele blocuri politice, există o soluție simplă (în restul lumii, însă de neconceput în Israel), pentru a obține guvernarea. Aceasta este reprezentată de cooptarea partidelor arabe, care au obținut nu mai puțin de 19 mandate în Parlament (un record, grație implicării masive în exercitarea dreptului democratic la vot de care beneficiază în Israel). Problema, pentru ambele tabere israeliene este că niciuna nu își dorește vreun fel de alianță cu partidele arabe, iar pericolul asocierii cu aceștia terifiază votanți din ambele tabere.
Temerile cele mai mari sunt evident, în grupul lui Netanyahu, unde există credința fermă că opoziția ar putea face compromisuri pentru a-l răsturna, chiar dacă asta implică să stea la masă cu dușmanul istoric. Pentru a face ca aritmetica să lucreze în favoarea sa, Netanyahu face și el compromisuri și înțelegeri care par să îi aducă mai multe mandate, dar numai cu politicieni evrei. Opoziția pare să piardă cursa, dar nimic nu e sigur și totul se poate schimba cu ajutorul arabilor, deveniți subit „arbitri” ai sistemului democratic parlamentar israelian.
Sistemul este așadar într-o criză de „așezare” a puterii, o perioadă marcată de negocieri, riscuri de impas instituțional și spectrul unor noi alegeri. Există însă și o dată limită până la care blocurile politice își pot așeza cărțile. Pe data de 4 noiembrie, rezultatele finale validate ale alegerilor vor fi comunicate oficial președintelui statului, care va decide apoi, după consultări, cine va face guvernul.