Guvernul Ilie Bolojan pare să execute niște directive venite clar din exterior, în beneficiul multinaționalelor, iar implicarea unui fost ambasador în Franța – Luca Niculescu – întărește suspiciunea că politicile fiscale românești sunt dictate din Paris sau de interese francofone/europene occidentale, nu de nevoile cetățenilor români.
În ordonanța de urgență adoptată pe ascuns vineri, 30 ianuarie 2026, care abrogă articolul 25¹ din Codul Fiscal (plafonul de 1% la deductibilitatea cheltuielilor cu consultanță, management, proprietate intelectuală plătite către entități afiliate nerezidente), articolul din Gândul precizează explicit că propunerea a venit de la Alexandru Nazare, Ministrul Finanțelor, și de la Luca Niculescu, descris ca „diplomat român și secretar de stat în Ministerul Finanțelor”.
Realitatea oficială arată însă altceva: Luca Niculescu este de fapt secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe (MAE), nu în Finanțe, și este coordonatorul național al procesului de aderare a României la OCDE. El a fost ambasador al României în Franța (2016-2022), decorat chiar de statul francez cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Comandor, și are o carieră lungă legată de relațiile româno-franceze și francofonie. Prezența sa în această decizie fiscală – care elimină singura barieră reală împotriva externalizării profiturilor de către multinaționale – ridică semne de întrebare majore: de ce un diplomat cu profil puternic francez și OCDE intervine direct în modificări fiscale interne, propunând abrogarea unei măsuri anti-abuz?
Guvernul invocă „solicitarea OCDE” și alinierea la convențiile OCDE pentru a evita dubla impozitare și discriminarea companiilor nerezidente, în contextul în care România a obținut deja 19 din 25 de avize necesare aderării. Dar coincidența e prea mare: exact măsura care limita transferul de profituri prin servicii umflate către sedii centrale (adesea în țări vestice, inclusiv Franța) este eliminată sub pretextul aderării la „clubul select” OCDE – organizație dominată de interesele marilor economii occidentale.
Aceasta vine la pachet cu alte „cadouri” similare date de Bolojan multinaționalelor: înjumătățirea impozitului minim pe cifra de afaceri (de la 1% la 0,5%) în decembrie 2025, după discuții cu Consiliul Investitorilor Străini (CIS), și promisiuni de eliminare completă în 2027. Toate astea se fac fără dezbateri publice, prin ordonanțe de urgență, în timp ce românii plătesc taxe tot mai mari, inflație galopantă și au bugete tot mai mici.
Concluzia e clară: Guvernul Bolojan joacă după regulile dictate din exterior – OCDE, investitori străini, influențe francofone prin figuri ca Luca Niculescu (cu trecut de ambasador la Paris) – pentru a face România un paradis al externalizării profiturilor pentru multinaționale. Banii pleacă nestingheriți afară (spre Franța, Germania, Olanda etc.), bugetul statului se golește, iar prioritățile reale – spitale, școli, pensii, salarii decente – rămân pe plan secund. Românii nu au nevoie de aderare la OCDE cu orice preț, ci de un guvern care să le apere interesele naționale, nu pe cele ale corporațiilor străine. E oare Bolojan premierul României sau mandatarul intereselor multinaționale occidentale? Răspunsul îl vedem zilnic în aceste decizii luate pe furiș.
