Studiu: Peste jumătate dintre copiii din România îşi doresc să plece din ţară

Studiu: Peste jumătate dintre copiii din România îşi doresc să plece din ţară

Un studiu al organizaţiei ”Salvaţi Copiii” arată că peste jumătate dintre copiii din România îşi doresc să plece din ţară şi să se stabilească peste graniţe.

În plus, doi din zece tineri de peste 16 ani din România nu mai merg deloc la şcoală. În ceea ce priveşte sesizările de abuz sexual cu victime minore, doar 20% dintre cazuri au ajuns pe masa unui judecător.

Unu din cinci copii români nu ajunge să finalizeze şcoala la timp, România fiind statul membru al UE cu cel mai scăzut nivel de participare în educaţie la vârsta finalizării învăţământului obligatoriu (81%) (4); anual, peste 7.000 de copii români se nasc din mame minore, aproape 1.200 dintre aceste mame sunt la a doua sau chiar a treia naştere; peste jumătate de milion de copii au avut recent cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate; în mediul rural, rata mortalităţii infantile continuă să fie sensibil mai ridicată în comparaţie cu mediul urban (6,5 vs. 4,2 la mie).

Radiografia situaţiei copilului în România, în 10 puncte esenţiale: Neparticipare şcolară ridicată, acces discriminatoriu la servicii echitabile de sănătate, precaritate a bunăstării emoţionale, abuz sexual, decalaj semnificativ urban/rural

* Mulţi copii români au probleme frecvente legate de somn (cu o incidenţă care ajunge la peste 41% în cazul fetelor de 15 ani), se simt frecvent nervoşi (cu o incidenţă de până la 57% tot în cazul fetelor de 15 ani), se simt singuri frecvent sau în permanenţă (32% din fetele de 15 ani);

* Procentul neparticipării şcolare creşte odată cu vârsta, atingând 13,25% în cazul copiilor de 14 ani, 17,26 % în cazul celor de 15 ani şi 19,01% în cazul celor de 16 ani (1);

* Anual, peste 7.000 de copii se nasc din mame minore. Deşi neajunse încă la vârsta majoratului, aproape 1.200 dintre aceste mame sunt la a doua sau chiar a treia naştere;

* Peste jumătate de milion de copii (536.000) au avut recent cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate;

* 46% dintre copii declară că părinţii lor recurg la pedeapsa corporală, un procent mult mai mare decât cel al părinţilor care admit că folosesc astfel de pedepse (2).

* Peste jumătate dintre copiii români (55,1%) îşi doresc să plece din ţară şi să se stabilească peste graniţe;

* Conform OCDE (3), România este unul dintre statele în care diferenţa de performanţă generată de statutul socioeconomic al elevilor atinge cel mai înalt nivel.

* Dintre sesizările cu privire la fapte penale de abuz sexual cu victime minore, mai puţin de 20% sunt finalizate prin trimiterea în judecată a agresorilor.

Ţinând seama de datele îngrijorătoare care reflectă situaţia copilului din România, Organizaţia Salvaţi Copiii atrage atenţia Guvernului României că este nevoie de politici sociale integrate, care să restabilească imediat dreptul tuturor copiilor la sănătate şi educaţie de calitate şi în condiţii de echitate.

Salvaţi Copiii România vă prezintă analiza principalilor indicatori care reflectă situaţia copilului român:

1. Sărăcie şi excluziune socială

Copiii României continua să fie cei mai vulnerabili la nivelul Uniunii Europene, 41,5% dintre ei aflându-se în risc de sărăcie sau excluziune socială (5). În ceea ce priveşte diferenţele generate de mediul de locuire, datele anului 2022 ne indică în continuare mari decalaje, indicatorul atingând (pentru toate grupele de vârstă) un nivel de 18,9% în marile oraşe, 30,8% în oraşele mici şi 47,9% în mediul rural (6).

Datele statistice ilustrează în mod clar efectul sărăciei şi inflaţiei asupra traiului zilnic, mai ales în cazul familiilor cu copii.

Analizând din perspectiva imposibilităţii de a-şi permite, măcar o dată la două zile, o masă cu peşte, carne sau proteină vegetală echivalentă (7), observăm că tendinţa este una îngrijorătoare la nivelul întregii populaţii (procentul crescând de la 19,2 în 2021 la 22,1 în 2022), familiile cu copii fiind cele care au suportat în principal acest impact (cu o creştere de la 17,7% în 2021 la 22,9% în 2022 a proporţiei celor confruntate cu această imposibilitate), în timp ce situaţia familiilor fără copii s-a îmbunătăţit uşor (de la 21,2% în 2021 la 20,9% în 2022).

Cu toate acestea, situaţia a ajuns să fie de-a dreptul dramatică în rândul familiilor cu trei sau mai mulţi copii, peste o treime dintre acestea (37,7%) dintre acestea neputându-şi permite o hrană adecvată în 2022, faţă de 17,5% în 2019 şi 23,6% în 2021.

Peste un sfert dintre familiile cu trei sau mai mulţi copiii nu îşi permit să menţină locuinţa adecvat încălzită. Analizând evoluţia acestui indicator (8), în funcţie de structura familiei, observăm că familiile cu copii au fost semnificativ mai afectate de criza energetică (cu o creştere de la 9,7% în 2021 la 17,2% în 2022), în comparaţie cu familiile fără copii (10,6% în 2021 şi 12,6% în 2022), iar familiile cu 3 sau mai mulţi copii înregistrează o dublare a valorii acestui indicator de vulnerabilitate energetică (de la 13,3% în 2021 la 27,4% în 2022).

2. Participarea la educaţie

Conform OCDE (9), România este unul dintre statele în care diferenţa de performanţă generată de statutul socioeconomic al elevilor atinge cel mai înalt nivel. Variaţia de performanţă explicată strict prin statutul socioeconomic al elevului (eliminând toţi ceilalţi factori) atinge, în România, nivelul de 25,8%, în comparaţie cu o medie OCDE de 15,5% şi în creştere faţă de valoarea înregistrată de ţara noastră la testarea anterioară (18%).

Diferenţa de punctaj mediu, la matematică, între elevii cei mai avantajaţi şi cei mai dezavantajaţi este de 132 de puncte în cazul României (faţă de o medie OCDE de 93 de puncte), în creştere cu 24 de puncte faţă de ediţia anterioară a testării. De altfel, România este indicată şi printre ţările în care această diferenţă generată de statutul socioeconomic s-a adâncit semnificativ în ultimii 10 ani, ca excepţie de la tendinţa generală la nivelul OECD (unde această diferenţă a suferit doar o creştere minoră).

Cuprinderea în educaţia timpurie este extrem de scăzută pentru nivelul antepreşcolar, în condiţiile în care studiile arată că o intervenţie susţinută de la cele mai mici vârste ar putea aduce o egalizare a şanselor, cu investiţii reduse. În România, doar 0,8% dintre copiii sub doi ani au acces la educaţie timpurie (înjumătăţit faţă de 1,6% în 2020 şi comparat cu 9,2% media UE), iar procentul ajunge la doar 15,1% în cazul celor care au împlinit 2 ani (în scădere drastică faţă de 21,1% în 2020 şi faţă de 33,3% media UE) (10).

Probleme semnificative legate de participarea la educaţie apar încă de la gimnaziu, cu un procent de 12,2% dintre copiii români care au vârsta corespunzătoare acestui nivel de educaţie, dar nu sunt cuprinşi în şcoală (11), iar procentul creşte odată cu vârsta, atingând 13,25% în cazul copiilor de 14 ani, 17,26 % în cazul celor de 15 ani şi 19,01% în cazul celor de 16 ani (12).

Un copil din cinci nu ajunge să finalizeze şcoala la timp, România fiind statul membru al UE cu cel mai scăzut nivel de participare în educaţie la vârsta finalizării învăţământului obligatoriu (81%) (13).

Aproape jumătate dintre elevii români de 15 ani au competenţe scăzute la matematică (48,6% versus 29,5% media UE), procente similare înregistrându-se şi în cazul ştiinţelor (44% versus 24,2% media UE) sau lecturii (41,7% versus 26,2% media UE). (14)

Pentru România, procentul elevilor cu performanţe de top în cel puţin o arie curriculară testată este de 5%, în timp ce o treime dintre elevi (33,2%) au obţinut rezultate slabe (sub nivelul 2 PISA) pentru toate cele trei arii testate (procentul este în creştere faţă de 29,8% în 2018) (15).

Nu doar rezultatele testării PISA ilustrează nevoia urgentă a unei serioase reforme curriculare, ci şi opinia elevilor. Astfel, conform unui sondaj reprezentativ la nivel naţional, în zece ani (între 2013 şi 2023), în România, s-a înjumătăţit proporţia elevilor care consideră că materia învăţată la şcoală le va fi de folos în viitor (de la 66% la 33% – pe primele două niveluri de satisfacţie), o tendinţă similară înregistrându-se şi în ceea ce priveşte rolul şcolii în dezvoltarea intereselor şi pasiunilor personale (de la 62% la 34%). (16)

Un capitol nevralgic separat este cel al copiilor cu cerinţe educaţionale speciale (CES). În peste jumătate (54,7%) dintre şcolile unde învaţă şi elevi cu cerinţe educaţionale speciale, consilierul şcolar vine doar săptămânal/ocazional, în vreme ce doar 44,3% beneficiază de serviciile unui consilier şcolar permanent, arată o anchetă Salvaţi Copiii România. În anul şcolar 2022-2023, au fost cuprinşi în învăţământul de masă 46.779 de copii şi adolescenţi cu cerinţe educaţionale speciale şi 19.023 de copii şi adolescenţi în învăţământul special, arată datele Ministerului Educaţiei.

Conform noii Legi a Învăţământului Preuniversitar, orientarea şcolară pentru aceşti elevi se va realiza în ciclurile primar, gimnazial şi liceal, pe baza unui sistem complex de sprijin educaţional organizat pe patru niveluri: bazal, suplimentar, intensiv şi special. Pentru implementarea acestei abordări, e nevoie de echipe multidisciplinare formate din profesori-logopezi, profesori psihopedagogi, kinetoterapeuţi, consilieri şcolari, psihologi şcolari, analişti comportamentali, asistenţi sociali şi cadre didactice de sprijin şi itinerante. Din experienţele relatate de specialişti, reprezentanţii şcolilor ori de către părinţi, nu doar în mediul rural, ci şi în comunităţile urbane dezvoltate economic, programele şcolare adaptate şi ghidurile pentru părinţi lipsesc, şcolile nu dispun de spaţii speciale pentru derulare de activităţi specifice şi este menţionată absenţa serviciilor de sprijin psiho-educaţional pentru a fi integraţi şi menţinuţi în învăţământul de masă.

3. Protecţia copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în alte ţări

Peste jumătate de milion de copii (536.000) au avut recent cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, iar consecinţele acestui fapt asupra fenomenelor de risc la care sunt expuşi copiii sunt semnificative:

* Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de cinci ori mai mare de a consuma frecvent alcool, în comparaţie cu ceilalţi copii;

* Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate dublă, prin comparaţie cu ceilalţi copii, de a fuma frecvent;

* Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de şase ori mai mare de a genera conflicte cu ceilalţi copii;

* Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de peste şase ori mai mare de a consuma etnobotanice sau substanţe interzise, în comparaţie cu ceilalţi copii;

* Copiii cu cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate au o probabilitate de două ori mai mare decât în rândul celorlalţi copii să aibă un comportament agresiv faţă de alţi copii (17).

4. Violenţa împotriva copiilor

Conform unui raport reprezentativ la nivel naţional, 46% dintre copii declară că părinţii lor recurg la pedeapsa corporală, un procent mult mai mare decât cel al părinţilor care admit că folosesc astfel de pedepse (18). Unu din 10 copii mărturiseşte că este victimă a acestei forme de violenţă des sau foarte des, cu o incidenţă mai mare în cazul copiilor din mediul rural. Mai mult decât atât, răspunsurile copiilor indică persistenţa unor forme severe de violenţă din partea adulţilor din familie, cum ar fi: obligarea de a sta în genunchi (5%), arsurile intenţionate (1%) sau pedepsele fizice care necesită spitalizare (1%).

În ceea ce priveşte abuzul sexual, acelaşi raport al Organizaţiei Salvaţi Copiii arată că 3% dintre părinţi cunosc faptul că unul dintre copiii lor a fost victimă a abuzului sexual în ultimul an, în 2/3 dintre cazuri agresorul indicat fiind o persoană străină. Răspunsurile copiilor indică o incidenţă a abuzului sexual care variază între 1% şi 5%, în funcţie de dimensiunea/forma de abuz măsurată, iar, indiferent de tipul de abuz, incidenţa creşte odată cu vârsta copiilor.

Pe lângă incidenţa îngrijorătoare, fenomenul abuzului sexual împotriva copiilor generează îngrijorare şi în ceea ce priveşte cadrul instituţional şi procedural de sancţionare a acestor fapte. Astfel, potrivit unui raport realizat de Salvaţi Copiii pe baza consultărilor cu profesioniştii din domeniu (19):

* În interacţiunea cu personalul judiciar şi extra-judiciar implicat în procedurile aferente cazului, copiii victime ale abuzului sexual sunt nevoiţi să relateze evenimentele traumatice de cel puţin 6, ajungându-se însă şi la 10 repetări în unele situaţii.

* Faptul că nu toţi profesioniştii implicaţi sunt formaţi în comunicarea cu victimele copii generează „pierderea” a numeroase cazuri pe traseul procedural. Astfel, în 50% dintre cazuri nu se ajunge la urmărirea penală, 25% dintre plângeri sunt închise datorită insuficienţei probelor, în 5% dintre dosare acuzatul este găsit nevinovat, 12% dintre dosare se încheie cu acorduri de recunoaştere a vinovăţiei şi în doar 8% dintre dosare se ajunge la pronunţarea unei pedepse.

5. Bullyingul

Deşi tot mai multe incidente grave, inclusiv sinucideri, cu victime printre copii sunt puse pe seama bullyingului, fenomenul continuă să crească atât ca incidenţă, cât şi ca gravitate, în lipsa unor măsuri adecvate de răspuns.

Astfel, potrivit unei consultări (20) realizate de Organizaţia Salvaţi Copiii cu aproape 4500 de elevi:

* 99% dintre elevi sunt familiarizaţi cu termenul de bullying;

* 82% dintre elevi (peste 4 din 5) au fost martori ai situaţiilor de bullying în şcoala unde învaţă,

* 28% dintre respondenţi afirmând că au asistat cu frecvenţă ridicată (des şi foarte des) la astfel de situaţii;

* Aproape trei sferturi dintre elevi (73%) afirmă ca au asistat la situaţii de bullying în clasă, 21% afirmând că frecvenţa acestor situaţii a fost ridicată;

* În grupul de prieteni – incidenţa fenomenului pare a fi mai redusă, aproape jumătate dintre elevi (45%) spunând că au asistat la astfel de situaţii în grupul de prieteni, în timp ce frecvenţele ridicate au fost semnalate de doar 1 din 10 copii;

* Reţelele de socializare sunt indicate ca mediu în care copiii asistă frecvent la situaţii de bullying – 79% dintre ei afirmând că au asistat la astfel de situaţii, iar 45% declarând că asistă la cyberbullying des sau foarte des;

* Aproape jumătate dintre respondenţi (49%) afirmă că au fost victime ale bullyingului, în timp ce 1 din 10 spune că s-a aflat des sau foarte des în astfel de situaţii;

* Peste un sfert dintre elevi (27%) admit că s-au aflat în poziţia de autor al actelor de bullying, în schimb proporţia celor care admit frecvenţe ridicate ale acestui comportament este de doar 2%;

* Trei sferturi dintre copii (74%) susţin că discută cu adulţii despre situaţiile de bullying, iar 22% din ei afirmă că fac acest lucru rar sau foarte rar;

* Peste trei sferturi dintre respondenţi (77%) afirmă că, în situaţii de bullying, adultul care intervine este profesorul diriginte. Cu o frecvenţă mai redusă (51%) a fost indicat directorul, urmat de alte cadre didactice (42%), alţi elevi (35%), profesorul de serviciu (25%), consilierul şcolar (18%), în timp ce 2% dintre respondenţi susţin că nimeni nu intervine în astfel de situaţii.

6. Accesul la servicii de sănătate

Anual, peste 7.000 de copii se nasc din mame minore. Deşi neajunse încă la vârsta majoratului, aproape 1.200 din aceste mame sunt la a doua sau chiar a treia naştere.

Deşi semnificativ mai mică faţă de acum 20 ani, rata mortalităţii infantile înregistrată de ţara noastră continuă să fie mult peste media Uniunii Europene (5,2 la mie versus 3,2 la mie) şi depăşeşte media înregistrată la nivelul anului 2004 în cele 27 de state membre în configuraţia actuală a Uniunii.

În mediul rural, rata mortalităţii infantile continuă să fie sensibil mai ridicată în comparaţie cu mediul urban (6,5 vs. 4,2 la mie).

Analizând situaţia copiilor şi familiilor din mediul urban şi cel rural, observăm că persistă disparităţile severe în accesul la sănătate, în condiţiile în care în mediul rural se află doar:

* 10% din spitale
* 0,2% din cabinetele stomatologice şcolare
* 13,5% din cabinetele medicale şcolare
* 40% din cabinetele de medicină de familie şi 32,8% din medicii de familie
* 33% din farmacii (21).

Discrepanţele pe medii de rezidenţă privind asigurarea populaţiei cu personal medical sunt evidenţiate de numărul mai mare de locuitori care au revenit unui cadru medico-sanitar, comparativ cu mediul urban, astfel: în mediul rural au revenit de 11,0 ori mai mulţi locuitori unui medic (de 1,9 ori unui medic de familie), de 7,7 ori mai mulţi locuitori unui medic stomatolog şi de 5,3 ori mai mulţi locuitori unui farmacist.

Confruntate cu o dublă vulnerabilitate (mediul de locuire şi statutul socioeconomic), gravidele din medii dezavantajate reprezintă o categorie care necesită atenţie şi sprijin de urgenţă din perspectiva asigurării accesului la sănătate, atât pentru ele, cât şi pentru viitorii lor copii:

* una din 10 gravide nu a fost la control la medicul de familie în timpul sarcinii;
* 34% dintre gravide nu au fost la control la medicul ginecolog în cazul sarcinii curente din cauza lipsei banilor sau din cauza distanţei mari până la primul cabinet;
* 50% dintre gravidele care au fost la control la medicul ginecolog în timpul sarcinii menţionează că analizele, ecografiile, consultaţiile nu au fost gratuite;
* 70% dintre gravide afirmă că nu au utilizat nici o metodă contraceptivă până în prezent (22).

7. Bunăstare emoţională şi comportamentele de risc

Nivelul bunăstării emoţionale în cazul copiilor români (măsurat conform indexului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, pe o scală de la 0 la 100 (23) ) scade semnificativ odată cu vârsta: în cazul fetelor, de la un scor mediu de 65,6 la vârsta de 11 ani, la 52 la vârsta de 13 ani, respectiv 49,4 la 15 ani, iar în cazul băieţilor de la 71,8 în cazul celor de 11 ani, la 65,4 în cazul celor de 13 ani şi 61,7 în cazul celor de 15 ani.

Acelaşi raport al OMS relevă o serie de probleme legate de bunăstarea emoţională a copiilor români: mulţi dintre ei au probleme frecvente legate de somn (cu o incidenţă care ajunge la peste 41% în cazul fetelor de 15 ani) se simt frecvent nervoşi (cu o incidenţă de până la 57% tot în cazul fetelor de 15 ani), se simt singuri frecvent sau în permanenţă (32% din fetele de 15 ani).

Datele disponibile cu privire la comportamentele de risc la copii şi adolescenţi argumentează solid nevoia unor intervenţii rapide, prin programe solide de prevenţie şi limitare a riscurilor la care sunt expuşi cei mai tineri dintre cetăţenii României:

* Peste un sfert (27,3%) dintre adolescenţii români fumează produse din tutun (24);
* Peste jumătate (50,1%) dintre adolescenţii români consumă alcool (25);
* 14% dintre copii au recunoscut că au practicat jocuri de noroc pe bani, dar impactul fenomenului este mult mai amplu, 40% dintre ei menţionând că au prieteni implicaţi în astfel de activităţi (26).

8. Copiii români vor să emigreze

În ultimii 20 de ani, numărul copiilor din România a scăzut cu mai mult de un milion (de la aproape 4.800.000 la 3.740.300 (27) ).

Peste jumătate dintre copiii români (55,1%) îşi doresc să plece din ţară şi să se stabilească peste graniţe, în vreme ce o treime dintre aceştia şi-ar dori să-şi continue studiile în străinătate. Printre principalele motive care i-ar determina să emigreze se numără oportunităţile legate de educaţie (26,3%), neîncrederea sau nemulţumirea faţă de condiţiile de viaţă din România (21,9%). (28)

Deşi în funcţie de mediul de locuire, copiii României sunt egal distribuiţi între oraşe şi sate (29), măsura în care le sunt asigurate drepturile continuă să fie marcată de semnificative disparităţi, în detrimentul celor din mediul rural.

9. Protecţia copiilor împotriva abuzului sexual

Consiliul Europei a estimat în 18 noiembrie 2020 (Ziua europeană a protecţiei copiilor împotriva exploatării şi abuzurilor sexuale) că, în Europa, „unul din cinci copii cade victimă unei forme a abuzului sexual”, şi se constată faptul că majoritatea agresiunilor sexuale (între 70 şi 85%) sunt iniţiate de o persoană pe care copilul o cunoaşte şi care aparţine cercului său social, iar 90% dintre aceste cazuri nu ajung în atenţia poliţiei ori a instanţelor judecătoreşti.

Dovadă sunt datele statistice ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în 2022 fiind înregistrate la nivelul serviciilor de asistenţă socială 1.485 de abuzuri sexuale asupra copiilor (804 cazuri între 1 ianuarie 2023-30 iunie 2023), în cazul cărora doar pentru aproximativ trei sferturi s-a iniţiat urmărirea penală a agresorului (1.108 cazuri în 2022 şi 622 în primele şase luni ale anului 2023).

În România, conform Consiliului Superior al Magistraturii (2020), în medie, 80% dintre cele 18.549 de sesizări cu privire la fapte penale de abuz sexual cu victime minore (1 februarie 2014-29 iulie 2020), mai puţin de 20% (3.496) au fost finalizate prin trimiterea în judecată a agresorilor, iar pentru două treimi (12.636) au fost adoptate soluţii de clasare. De asemenea, a fost evidenţiat faptul că instanţele judecătoreşti şi parchetele nu urmează o „practică stabilă şi coerentă”, conform solicitării Consiliului Europei, încadrarea abuzului sexual comis asupra copilului la „viol” ori „act sexual cu un minor” fiind supusă hazardului. (30)

În mediul online, conform analizei Salvaţi Copiii, 29% dintre copii afirmă ca au primit imagini sau video-uri cu conţinut care înfăţişează nuditate sau ipostaze sexuale pe Internet şi 20% dintre copii afirmă că li s-au cerut fotografii sau video-uri care să îi înfăţişeze nud sau într-o ipostază sexuală. (31) De altfel, în cadrul liniei de raportare organizate de Salvaţi Copiii, esc_ABUZ (www.oradenet.ro), ce vizează conţinutul dăunător pentru copii şi tineri în mediul online, au fost primite 3.415 astfel de raportări, din care 42,82% (1254) ilustrau imagini cu abuz sexul asupra copiilor (CSAM) sau materiale cu minori în ipostaze sexualizate, iar 653 dintre ele reprezentând materiale generate chiar de către minori (CSAM). Din 2016 până la sfârşitul anului 2023, au fost primite 33.281 de notificări. Materialele identificate sunt trimise de către specialiştii Salvaţi Copiii către IGPR, unde acestea sunt investigate, urmărindu-se eliminarea conţinutului de pe internet, identificarea şi asistenţa oferită victimei, precum şi anchetarea agresorilor.

Salvaţi Copiii a solicitat Guvernului României, Preşedinţiei şi Parlamentului demararea urgentă a unui proces de reconsiderare şi reelaborare a dispoziţiilor Codului Penal prin crearea unui grup de lucru. Salvaţi Copiii îşi oferă disponibilitatea de a contribui la găsirea celor mai adecvate soluţii juridice de combatere a abuzului sexual împotriva copiilor.

10. Dreptul la participare a copiilor în luarea deciziilor care-i privesc

În ceea ce priveşte implicarea copiilor în viaţa comunităţii, conform legislaţiei actuale, nu există obligativitatea înfiinţării unor structuri consultative ale copiilor. Autorităţile locale au făcut eforturi sporadice de înfiinţare a unor structuri de consultare a tinerilor, omiţând dreptul la participare a copiilor.

Asociaţiile şi consiliile elevilor au solicitat, de-a lungul anilor, implicarea lor în procesele decizionale, prin asigurarea participării lor în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ. Noua lege a educaţiei (Legea 198/2023) nu a integrat solicitările elevilor şi ale Salvaţi Copiii de a permite participarea reală a copiilor în deciziile şcolilor. La fel ca în anii trecuţi, din cota rezervată părinţilor, poate fi prezent în şedinţele consiliilor de administraţie ale şcolilor un singur elev, cu condiţia ca acesta să fi împlinit 18 ani, legislaţia nerespectând principiul fundamental al participării copiilor.

În domeniul protecţiei mediului, copiii pot deveni cei mai importanţi actori ai schimbărilor pozitive. Cei mai mulţi dintre copiii români (67%) sunt îngrijoraţi de calitatea aerului, trei sferturi dintre ei (78%) sunt dispuşi să facă schimbări în viaţa lor pentru a reduce daunele aduse mediului, iar aproape două treimi (63%) nu sunt de acord cu afirmaţia că politicienii români acţionează pentru a preveni şi reduce probleme climatice şi de mediu.

Recomandări imediate ale Salvaţi Copiii:

* Consolidarea serviciilor de asistenţă socială pentru identificarea precoce a situaţiilor de risc pentru copii, printr-o bugetare constantă şi în acord cu nevoile locale;

* Întărirea cooperării inter-instituţionale dintre serviciile de asistenţă socială şi şcoli pentru asigurarea de servicii de suport pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate;

* Dezvoltarea serviciilor de educaţie timpurie, în special în mediul rural;

* Creşterea investiţiilor economice în comunităţile rurale;

* Extinderea programului naţional „Masă sănătoasă în şcoli”, începând cu anul şcolar 2025-2026, pentru fiecare copil în creşele, grădiniţele şi şcolile din comunităţile vulnerabile economic (în special în unităţile de învăţământ din mediul rural şi urban mic);

* Reglementări pentru asigurarea de către autorităţile locale, în fiecare comună, a unei echipe mixte de informare şi intervenţie integrată formate din: asistent medical comunitar, asistent medical şi asistent social;

* Acoperirea, din surse bugetare centrale sau locale, a costurilor de transport spre oraşe la medicul specialist pentru gravidele vulnerabile din comunităţile dezavantajate;

* Educaţie pentru sănătate începând cu perioada preşcolară şi pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii cât mai timpuriu (după modelul de intervenţie dezvoltat de Salvaţi Copiii);

* Îmbunătăţirea calităţii şi echităţii în educaţie prin atragerea şi reţinerea în mediile dezavantajate socioeconomic a cadrelor didactice pregătite şi motivate profesional;

* Asigurarea predictibilităţii în alocarea resurselor financiare în educaţie şi respectarea obligaţiei legale de alocare bugetară a minimum 15% din cheltuielile bugetului general consolidat pentru educaţie;

* Sprijinirea şcolilor în procesul de creare a grupurilor de acţiune anti-bullying din şcoli;

* Asigurarea numărului optim de medici şi asistente de neonatologie şi moaşe, pentru a combate mortalitatea infantilă;

* Dezvoltarea serviciilor sociale şi a instituţiilor implicate în protecţia copiilor împotriva abuzului sexual şi pregătirea specialiştilor (asistenţi sociali, psihologi, poliţişti, procurori, judecători) în acest sens;

* Extinderea la nivel naţional a programului Barnahus dezvoltat de Salvaţi Copiii şi DGASPC Sector 6, singurul în măsură să asigure audierea şi protecţia copiilor victime ale abuzului sexual;

* Adoptarea de către Parlamentul României a celui de-al 3-lea Protocolul facultativ privind Procedura comunicării la Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului.

* Crearea de echipe multidisciplinare formate din profesori-logopezi, profesori psihopedagogi, kinetoterapeuţi, consilieri şcolari, psihologi şcolari, analişti comportamentali, asistenţi sociali şi cadre didactice de sprijin şi itinerante, pentru elevii cu CES.

În situația în care vă aflați sau cunoașteți cazuri de copii care suferă de un abuz, exploatare sau neglijare puteți apela telefonul copilului la numărul unic de urgență 119. 

Te-ar putea interesa și

Vremea

București
cer senin
27.1 ° C
28 °
25.1 °
40 %
1.5kmh
0 %
sâm
27 °
Dum
31 °
lun
33 °
mar
33 °
mie
36 °

Ultimele articole

Campanii

Opinii