Sute de mii de pelerini vin în fiecare an, de octombrie, la Sfânta Parascheva. Alte mii o vizitează în tot restul anului. Motivele? Sunt multe, diverse, precum sufletele: credința, puterea exemplului, boala, emoția, evadarea din cotidian, sărăcia sau foamea de progres. Însă dincolo de toate, căutăm minunea, zi de zi. O căutăm când ne lasă puterile, când suntem obosiți în a cutreiera răutățile lumii, când ajungem să ne întrebăm „oare ce mai suntem noi?”.
Sfânta Parascheva a fost propria ei minune. L-a slujit pe EL și învățăturile sale în toți cei 27 de ani ai vieții ei. Iar prin EL i-a cunoscut pe oameni, cu bune și cu rele. Acum ne transmite și nouă același mesaj: să fim buni, să credem în noi, să luptăm din răsputeri pentru fiecare gând frumos. Să devenim, la rându-ne, propria noastră minune și să transmitem celorlalți gândurile și faptele bune.
Oamenii își pun toate speranțele în Sfânta Parascheva. Merg la Iași, de octombrie, ca la școală. O școală a vieții, un loc din care moartea a fost exmatriculată. Ce rost are să te pregătești o viață întreagă pentru moarte când ai tot ce-ți trebuie în inimă și în minte, când tot ce-ți oferă alinare este la îndemâna ta dar nu vezi din cauza vanităților?
Sfânta Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, undeva lângă Constantinopol, și a fost adusă la Iași în secolul al XVII-lea. De atunci ne veghează. Se spune că are grijă în special de săraci și bolnavi. Că îi ghidează, că le oferă viață. Uitați-vă însă în jur… nu refuză pe nimeni.
Pelerinii speră că, la Catedrala Mitropolitană de la Iași, își pot întâlni soarta. Poate. Vin și revin, an de an, de hram sau în altă zi, cunosc alți oameni, zâmbesc, împărtășesc speranța. O speranță care călătorește din suflet în suflet. Le arată calea și iau deciziile care-i retransformă în oameni. Măcar pentru o clipă. O clipă astăzi, o oră peste doi ani, o veșnicie peste 27 de ani…
Sfânta Parascheva nu a donat averea pe care o moștenise de la părinți. A dăruit-o. Și a rămas doar cu valoarea. Cu zâmbetul și tristețea, cu fericirea și dezamăgirea. Sfânta Parascheva nu este capătul unui pelerinaj, este doar începutul lui. O călătorie care se încheie atunci când fiecare dintre noi realizează că ura, răzbunarea și încrâncenarea sunt lăsate în urmă.
Atunci, cu adevărat, devenim propria noastră minune.
Sute de mii de minuni care vin și revin an de an, de hram sau în altă zi.
(FOTO: Osmali Coza Cristian – https://www.instagram.com/osmali.photography)
