Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre care îi vizează pe cetățeni români condamnați definitiv în țară care îşi executau pedepsele în alte state membre. Ministerul Afacerilor Externe afirmă că hotărârea confirmă poziția susținută de România la Luxemburg și creează premise clare pentru executarea efectivă a mandatelor de arestare, punând capăt unei practici prin care statele de executare își arogau dreptul de a păstra pe teritoriul lor persoane condamnate în România.
Decizia clarifică faptul că instanțele străine nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare și nici nu pot prelua executarea pedepsei pe teritoriul lor fără consimțământul explicit al statului emitent, în acest caz România, anunță ştiripesurse.ro.
Cazul C-305/22 a pornit de la o întrebare adresată de Curtea de Apel București privind modul în care statele UE pot interpreta normele legate de executarea MEA. CJUE a stabilit că doar transmiterea hotărârii de condamnare și a unui certificat, cu acordul statului emitent, face posibilă executarea pedepsei într-un alt stat. În lipsa acestui acord, persoana vizată de mandat trebuie predată.
„Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că instanțele judecătorești ale statului membru care refuză executarea mandatului european de arestare pentru ca pedeapsa să fie executată pe teritoriul acestui stat trebuie să obțină consimțământul instanțelor din statul membru emitent pentru preluarea executării pedepsei pronunțate în acest din urmă stat. Acest consimțământ presupune ca statului membru de executare să îi fie transmisă hotărârea de condamnare pronunțată de statul emitent, însoțită de un certificat. Fără acest consimțământ, condițiile pentru o preluare a executării nu sunt îndeplinite, iar persoana în cauză trebuie predată. Astfel, obiectivul de a crește șansele de reinserție socială nu este absolut și trebuie conciliat cu norma esențială potrivit căreia statele membre execută orice mandat european de arestare.
Ținând seama de diferitele funcții ale pedepsei în cadrul societății, instanțele din statul membru în care o persoană a fost condamnată la o pedeapsă privativă de libertate se pot sprijini în mod legitim pe argumente legate de politica penală care îi sunt proprii pentru a justifica executarea pe teritoriul său a pedepsei pronunțate și, în consecință, pot refuza transmiterea hotărârii de condamnare și a certificatului în vederea executării pedepsei pe teritoriul unui alt stat membru.
În orice caz, dacă refuzul de a executa un mandat european de arestare a intervenit cu încălcarea condițiilor esențiale și a procedurii prevăzute de dreptul Uniunii, acest mandat de arestare rămâne în vigoare, iar statul emitent își păstrează dreptul de a executa pe propriul teritoriu pedeapsa aplicată, transmite MAE.
