Trei zile, Bucureștiul a clocotit sub văpaia caniculei. Orașul cu două milioane de oameni s-a împuțit și s-a scofâlcit în dogoarea ce a bătut 50 de grade Celsius. Administrația a intervenit la timp: a postat un mesaj pe rețelele sociale, iar primarul Nicușor Dan a plecat în concediu. Pe străzile fierbinți s-au prăbușit oameni care au avut nevoie de ajutor.

“E un proverb, știți? În viata este ca și la bal mascat: când toată lumea își scoate masca, se duce veselia. Așa și cu ăsta: a câștigat mandatul, a lăsat orașul în vraiște”. Vatmanul de pe “32” – tramvaiul ce leagă Rahova de centru – e năclăit tot în “cutiuța” lui de comandă. Tocmai a întors ruginătura în fața Dealului Mitropoliei să calce altă tură și aruncă cu sfinți și cruci în numele primarului Dan. Brusc, își ia seama: sus e biserică, iar în jur pot să fie cei de la sindicat, ăia de l-au sprijint pe noul primar în campania electorală. Așa că scade sonorul spre mormăială: “Dom’ne, uite cum curge de pe mine! Sunt ud și în chiloți. Vă dați seama cum sunt călătorii? Iar ăsta (primarul n.r) se laudă că a luat tramvaie și că vin vara viitoare. Mascaradă politică, dom’ne! O sticlă de apă n-am văzut, darămite un tramvai”.

Din vagon, culmea, dă năvală o căldură mai grea decât canicula de afară. O fierbințeală combinată cu mirosuri fetide, de transpirație și jeg. “S-o spăla lumea, dar cu ce? Că, uite, eu nu am nici apă caldă, nici apă rece”, e pus pe gânduri și pe revoltă vatmanul. Pe urmă, închide la loc clocoteala pe roti și pleacă scârțâind și zdrongănind. “E de prin ‘60 vechitura”, mai spune angajatul STB despre tramvaiul său.

La Unirii, cu ceva timp în urmă era un cort anticaniculă. Aici, angajații Primăriei Capitalei interveneau pentru cei cărora li se făcea rău din cauza arșiței. Acum e pustiu – nicio autoritate nu e în stradă, locul a fost pustiit. Ca și Parcul Unirii, de zici că s-a transformat într-un fel de Sahara, in inima Capitalei. Pe iarba – odinioară îngrijită – sunt tăiate poteci late de pământ.

E luni, e amiază, sunt 37 de grade anunțate de meteorologi pentru această oră. La asfalt, gradele sunt cu mult mai multe. Atât de multe că bulevardul copiază marea: a făcut valuri! În stația de autobuz pusă lângă stația de metrou, în colt cu Bulevardul Unirii, undele de bitum au crescut, ca la o furtună, de bat sfertul de jantă de autobuz. Nu-s lucrări, nimeni nu a intervenit, iar asfaltul s-a modelat ca plastilina sub căldura de a tot ars orașul. Bucata de strada arată ca un drum de sanie pe care un Citaro – linie orășenească – îl încalecă greșit. Dă drumul călătorilor în stație, într-o rână, iar în spate îi e deschisă capota. Motorul vechi aproape fierbe, înauntru, intre scaunde, e și mai rău. “S-au cumpărat mașinile alea cu aer condiționat. De ce bagă, acum, autobuzele astea în care te coci?” e nedumerit unul vizavi de strategia Primăriei în privința transportului de călători. Râde când vede șanțurile în care s-a poticnit autobuzul: “Asfalt de Occident, profesori, tată! Ne învață cu greul”. Pe urmă, fuge sub umbra copacilor de lângă metrou. Acolo e aglomerat. Încă de devreme, bișnițarii de nimicuri și-au deschis talcioc în inima Capitalei. Nu-i mai deranjează nimeni de mult, zic ei, ”localii” nu mai trec.

Polițiștii locali ai lui Nicușor Dan au anunțat oficial, în cap de pagină de rețea socială, că au primit dispoziție de la edil să-i ajute pe bucureșteni, pe timp de caniculă. Mai precis, între 29 și 31 iulie! Potrivit informării, polițiști locali și angajați ai Asistenței Sociale ar fi trebuit să “acționeze (…) în mod deosebit în zona centrală (…), în sprijinul persoanelor vulnerabile expuse temperaturilor ridicate”. Realitatea a fost alta, una urâtă.

2 august, în vârf zăduf, scena arată o bătrână care vrea să traverseze dinspre Hanul lui Manuc spre Curtea de Apel. Încovoiată de cei aproape 90 de ani, femeia și-a luat tot ce credea că îi este necesar pentru a rezista căldurii. E în haine simple, albe, poartă pălărie. Ține cu tremur o sacoșă, sulfa cu greu sub masca anti Covid. În arșiță, femeia se mișcă încet. Se oprește, un pic, amețită de soare, e nesigură să pășească prin fața mașinilor oprite la semafor. Poticnirile bătrânei sunt privite de un individ ușor plictisit în uniform albastră, cu epoleți negri.

Angajatul Poliției Locale a Municipiului București – așa scrie pe emblema de pe mânecă – e în timpul serviciului și stă la terasă. Ascuns în umbra, polițistul local se destinde la răcoarea scaunului său între două partide de joc pe mobil. Nu-și părăsește postul nici când o vede pe bătrâțna în alb. Și nici când de gardul terasei la care stă angajatul lui Nicușor Dan se agață o altă bătrânică lovită de căldură. Sare doar când apare o “special” neagră, de serviciu, cu drum în Centrul Istoric. Comunicatul “localilor” lui Nicușor Dan arată, astfel, cam a reclamă mincinoasă.

Între Unirii și Universitate, în căldura toridă, patru inși zac, numărați, pe trotuar. Poate de la temperaturi, poate de la viciu. Unul e aproape de fostul sediu de campanie al actualului primar, acolo unde a apărut o terasă nouă. Mesele sunt aranjate pe direcția “Lupoaicei”, păzită de o mașină abandonată a Poliției Locale București. Duster-ul ruginește, încet, în soare, sigla Primăriei inscripționată pe capotă se jupoaie. Trotuarul  zici că e arat, dalele sunt rupte sau sparte. Cineva, de curând, a trecut cu utilaj greu pe aici.

La Universitate, Brătienii arată spre Vest, poate înspre Timișoara, acolo unde urmașii politici s-au luat, de curând, la poceală. Celelalte statui, de vizavi de clădirea Universității, țin de umbra. O doamnă a coborât din troleibuz, zice că a ieșit cu treburi pentru o vecină de taman i-a murit bărbatul. “A trebuit să plec din casă. Dacă m-a ajutat cineva  cu căldura asta? Nimeni! Nu știu nimic, nu a venit nimeni să îmi zică sau sa imi dea ceva”, răspunde bătrâna. Tușește ușor și pleacă. Căldura e îmbâcsdită și se simte poluarea “de centru”. Aerul te apasă la fel ca și văpaia de vine de sus. Cișmigiul e mai umbros, dar pute.

La ieșirea principală din parc, în fața sediului Primăriei o limuzină e trasă în fața ușilor mari. O doamnă coboară cu gesturi de mare responsabil și intră în răcoarea instituției. Șoferul trage, apoi, spre parcarea oficialilor. Pe ușile mari nu poate intra un petent, e îndrumat vizavi, la Registratură.

Căldura bate de înroșește termometrul de exterior, punctele mobile de ajutor anunțate de Primăria Capitalei nu se văd. În colț, spre gârla cu gunoaie a Dâmboviței doi parcangii se coc. “Arză-v-ar focu’”, dă o mătusă ghes, ocărâtă rău după ce nu i s-a rezolvat problema. A fost trimisă să mai bată jumate de oraș pentru niscaiva documente. În sediul primăriei, e ședință de consiliu; Nicușor Dan vorbește adunării “on line”, din concediu. Din Bulgaria.