Opinie de George Ciubotaru
Tensiunile din Orientul Mijlociu sunt în fața celui mai sumbru scenariu economic al ultimelor decenii: închiderea simultană a celor două artere vitale ale comerțului global — Strâmtoarea Ormuz și Marea Roșie.
În urma confruntărilor militare directe dintre SUA, Israel și Iran, Gărzile Revoluționare Iraniene (IRGC) au recurs la „arma supremă”: blocarea tranzitului prin Strâmtoarea Ormuz. Navele încărcate cu petrol și gaze nu pot trece. Această mișcare, în paralel cu reluarea atacurilor Houthi în Marea Roșie, creează un „efect de menghină” asupra aprovizionării globale.
Șoc energetic: 20% din petrolul lumii este sub „sechestru“
Strâmtoarea Ormuz este coloana vertebrală a energiei globale, nu doar un simplu punct pe hartă lumii. Pe acolo, trece 20% din consumul mondial de petrol și aproximativ 25% din comerțul global de Gaze Naturale Lichefiate (GNL).
Sute de tancuri petroliere sunt blocate sau redirecționate. Însă, pentru Ormuz nu există alternative viabile care să poată prelua acest volum imens, într-un termen scurt.
Efectul imediat este explozia prețurilor. Deși anul a început cu un preț stabil, un baril de petrol Brent fiind cotat la 60-70 USD, analiștii avertizează că vom asista la cotații record în zilele următoare. Cererea rămâne constantă, pentru că industria și populația nu pot reduce consumul peste noapte. Așadar, va apărea un dezechilibru brusc între cerere și ofertă.
Impactul asupra Europei
Europa este prima pe linia vulnerabilității. După izbucnirea războiului din Ucraina, încercând să reducă dependența de energia rusească, statele europene s-a îndreptat către petrolul din Arabia Saudită și Irak, dar și către gazul din Qatar.
Irakul este unul dintre cei mai importanți furnizori de petrol ai Europei, livrând aproximativ 766.000 de barili pe zi în 2024.
În prima jumătate a anului 2025, Qatarul a asigurat aproximativ 9% din totalul importurilor de GNL ale Uniunii Europene. În termeni absoluți, în trimestrul al doilea din 2025, Europa a importat circa 2,7 miliarde de metri cubi de gaz qatarez.
Petrolul din Arabia Saudită: Deși Europa și-a diversificat sursele (importând mai mult din SUA și Norvegia), Arabia Saudită rămâne un pilon strategic, cu livrări către UE estimate la aproximativ 1,46 milioane de barili pe zi în ultimii ani.
Țările dependente de energia arabă
Toate cantitățile de petrol și gaze trec prin Strâmtoarea Ormuz ca să ajungă în Europa, în țări precum:
– Italia și Franța sunt printre cei mai mari importatori de Gaze Naturale Lichefiate (GNL) din Qatar.
– În Olanda, Portul Rotterdam este cel mai mare punct de intrare pentru petrolul din Golf în Europa, descărcând aproape 97 de milioane de tone de țiței în 2024.
– Germania, deși a investit masiv în terminale GNL noi, încă depinde în mare măsură de fluxurile constante din Qatar pentru a menține industria funcțională.
– Spania și Belgia importă volume mari de gaze naturale lichefiate, Qatar fiind furnizorul cel mai constant.
– Grecia și Lituania depind și ele de gazul din Golful Persic pentru securitatea energetică regională în Balcani și zona Baltică.
Ce face Europa?
Europa devine vulnerabilă în urma blocajului de astăzi. Nivelul stocurilor de gaz în UE este în scădere, apropiindu-se de pragul critic de 30%. În plus, aproape 20% din petrolul global și 20% din gazul petrolier lichefiat este acum blocat în Golful Persic. Statele europene sunt forțate să apeleze la rezervele strategice de urgență, care trebuie să acopere minimum 90 de zile de consum.
O întrerupere totală în Ormuz lasă state precum Italia, Franța și Germania într-o poziție de vulnerabilitate industrială imediată.
Așadar, blocarea Strâmtorii Ormuz nu este doar o problemă regională, ci un moment care forțează rescrierea strategiei economice globale.
Impactul imediat este unul singur: scumpirea carburanților și a energiei! În plus, ne putem aștepta la o perioadă de durată de instabilitate economică (stagflație), în care Europa va trebui să plătească întreaga „notă de plată” pentru vulnerabilitățile sale logistice și energetice.
