Am avut proasta inspirație să vizitez Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I”. La final nu am știut ce să fac, să plâng sau să răd. De nervi. 30 de lei biletul. Din stradă vezi „salba” de tunuri și un transportor blindat, vai de mama lor, mai bine le dăm cuiva să le restaureze. Bine, curtea din față arată jalnic. Nu ne-am imaginat că aveam să o vedem și pe cea interioară. Pavilionul central și exponatele de acolo mai sunt cum mai sunt dar se vede cum plutește patina vremurilor prin aer. Dioramele nu sunt nici măcar iluminate, te apucă un pic deznădejdea când vezi lucind în beznă câte un manechin și o pușcă. Apropo de exponate, plăcuțele explicative sunt greu de urmărit, textele sunt lapidare iar pe alocuri nici nu mai există. Una peste alta, o clădire amenajată într-un pur stil comunist, fără sare și piper. La urma urmei ești într-un muzeu plin cu arme, nu cu pietre din neolitic.
Am ajuns rapid în curtea interioară. Puteam să jur că nu a mai dat nimeni pe acolo de când a fost bombardat Bucureștiul, în august ’44. Trenul blindat capturat de la Imperiul Austro-Ungar, în WW1, arată ca un personal din ’36 scos din uz, garat pe vreo linie secundară în Periș. Și când te gândești că are o poveste senzațională… Într-un alt colț al curții a fost „amenajat” un fel de „Remat” al istoriei, un loc în care zac înghesuite câteva tunuri, o mașină veche, bucăți de metal. Aleea spre clădirea unde altădată erau colecții de mare valoare era blocată. Mai puteai vizita pavilionul „aviatic”, o hală aglomerată cu avioane, motoare, elice, de toate. Arăta jalnic, părea că nimeni nu a mai făcut curat acolo de la Traian Vuia încoace. Și când te gândești că Muzeul Aviației este în „recondiționare” de prin 2016… Tot în curte mai zac câteva tancuri. „Bizoane” camuflate cu pânze de păianjen.
Bănuiesc că nu au bani nici să treacă strada, darămite să „lustruiască” muzeul. Spun asta pentru că și clădirea admnistrativă arăta ca naiba. Nu se vedeau nici măcar toate literele de la cuvântul „administrativ”. Ploaie acidă, categoric.
Mi-am adus aminte de Memorialul Eroilor Neamului din Parcul Carol. Acolo unde este mormântul eroului necunoscut. Necunoscută este și soarta acelui monument. Unul cu o istorie de-a dreptul năucitoare: un proiect pornit de Antonescu și continuat de comuniști analfabeți (dar sadici) cocoțați în poziții înalte.
De fapt, de ce mă miră pe mine soarta unui muzeu militar când noi nu mai avem de mult un muzeu național de istorie. Nu-mi pomeniți de cele câteva (2-3 maximum) expoziții de la parter și din „debaraua” holului.
Și știți ce-i amuzant? Mustește țara asta de „suveraniști” dar nu văd nici unul legat de porțile muzeelor naționale uitate, în semn de protest. Ei dau cu „lupul” doar în curte la DIICOT, DNA și la guru acasă.
PS Muzeul Militar Național nu are nici măcar un site funcțional