Au trecut aproape 2 ani de administrație Trump. Din punctul nostru de vedere, al multor europeni, perioada se poate înscrie cu brio la un eventual premiu Oscar pentru filme horror. Jignirile proferate de Trump la adresa liderilor europeni și chiar către națiuni întregi (vezi Norvegia sau Danemarca), taxele vamale aiuritoare și distrugerea încrederii reciproce între aliați sunt doar cele mai importante acuzații dintr-o listă uriașă. Pentru americani este „doar” multă dezamăgire, mai ales pentru cei care l-au votat pe Donald Trump. Și asta din cauza prețurilor la carburanți – 40% creștere la galonul de benzină și 70% la motorină. Americanii mai au o îngrijorare: războiul cu Iranul. Nu știu cum se va termina iar ambiguitatea asta îi îngrozește.
Una peste alta, alegerile sunt despre lupta dintre republicani și democrați, nu despre biroul oval. Sigur, toată lumea din exteriorul SUA speră că o eventuală victorie (chiar și minimă) a democraților îl va tempera pe Donald Trump. El a declanșat haosul în politica internațională și a accelerat dispariția valorilor din societate ori politică. Să ne uităm la „oamenii președintelui”. Aproape toți, fără excepție, sunt, în cel mai fericit caz, niște neica-nimeni, căpușe care au o singură utilitate, să-l facă fericit pe liderul suprem. Iar „molima” asta s-a răspândit ca fulgerul peste tot. Ajung la putere, prin alegeri mai mult sau mai puțin alterate, tot felul de impostori și obsedați, pe tot mapamondul. Sunt oameni care acum 30 de ani nu ar fi fost selectați nici măcar pentru posturi de necalificați la întreținerea palatelor pe care acum le conduc.
Revenind, să ne bucurăm după aceste alegeri? Pentru că asta este întrebarea cheie a zilelor următoare. Cred că nu, mai avem mult de tras ca să facem asta cu adevărat. Izolaționismul, de exemplu, nu este o „invenție” a lui Trump. El doar continuă politica inaugurată de Obama (remember invazia Crimeei și ISIS în Orientul Mijlociu). Sigur, Donald „Duck” a adăugat la asta un grad de nesimțire uriaș și apucături de dezvoltator imobiliar afiliat mafiei. Poate că de anul viitor să percepem ceva mai multă preocupare pentru relațiile cu aliații europeni și Canada… însă doar atât.
Altă chestiune, reformarea unor instituții mondiale esențiale, precum OMS și ONU. Donald doar le-a discreditat, de parcă mai era nevoie de asta. Nimic care să reprezinte un pas către eficientizarea acestor două instituții. Se va întâmpla ceva de anul viitor? Nu. Prostia este atât de răspândită pe planetă încât este aproape imposibil să asistăm la restabilirea (cu reconfigurarea aferentă noilor realități) unor relații internaționale respectabile, bazate pe reguli clare și linii roșii ne netrecut chiar și pentru o putere nucleară. Sau, mai ales pentru o putere nucleară.
Mai este ceva, extrem de important. Este foarte ușor să aruncăm întreaga vină pe Donald „Duck” Trump ca și cum noi, restul lumii, suntem neprihăniți. NU. Suntem mediul propice în care „bacterii” rezistente la antibiotice precum Trump și Putin s-au dezvoltat și răspândit peste tot. Suveranismul, în fapt o formă de lașitate autoimună, fundamentalismul politic sau rasismul sunt molime care se datorează tuturor celor care cred că tradițiile și democrația se păstrează și se gestionează de la mall. Atâta timp cât stabilimentul este intact… totul este intact. Din nou NU, din păcate. Și știți ceva? Donald „Duck” Trump a avut dreptate într-o chestiune, apropo de noi, europenii: nu poți spera la nesfârșit că-ți va face altul treaba, pe cheltuiala lui.
Să ne bucurăm de un eventual rezultat (oricare) al alegerilor din SUA este lipsit de sens, un semn de prostie. Zic să zâmbim doar atunci când educația va reveni pe primul loc în preocupările noastre. Și după 20 de ani, sărbătorim. Dacă nu cumva este prea târziu.
(Inquam Photos /Octav Ganea)