De ce a fost nevoie o nouă lege a salarizării, a treia variantă, în condițiile în care nu ai aplicat (100%) nici măcar a doua lege, cea din 2017? Nu există un răspuns oficial la această întrebare. Sau, exista varianta amendamentelor la varianta veche. Dealtfel, nu sunt lămurite nici măcar scopurile noii legi a salarizării. Vrei doar echilibrarea cheltuielilor statului? Ori s-a gândit careva și la echitate/moralitate (apropo de coeficienți)? Dar la bunăstarea angajaților?
Sigur, discuțiile pe această temă pot continua la nesfârșit. Cel puțin atâta timp cât „dialogul” vizează interesele unui partid sau, al altuia. Totuși, de ce-ai face o lege a salarizării bugetarilor în condițiile în care nu ai realizat (măcar) un audit al necesarului de personal în instituțiile și companiile statului?
Trebuie să ai o imagine clară a numărului de angajați (familii ocupaționale) pentru a putea creiona un buget salarial. Evident, este musai reformarea sistemului chiar și reorganizarea administrativă. De fapt, cu asta trebuia început.
În concluzie, legea salarizării este ultimul gest de făcut, (nicidecum primul) după ce ai parcurs toți pașii: reforma administrativă, eficientizarea sistemului, stabilirea numărului de angajați. Altfel, riscăm să avem exact aceeași discuție plus a patra lege a salarizării în doar 5-6 ani. Categoric că nu vei face România mai rezilientă din acest punct de vedere.
Și ultima întrebare, de ce crește bugetul pentru salarii cu cel puțin 8 miliarde de lei anual în condițiile în care sindicatele (toate) spun că vor scădea veniturile angajaților? Nu ține răspunsul cu acea „compensare” a celor care pierd bani (ar fi același buget, nu?) dar nici creșterea (nejustificată) a salariilor demnitarilor (sunt prea puțini). Deci?